Buna ziua părinte, vă rog să îmi dați un sfat, suntem cu soțul cununați, înscriși și avem si o fetiță am născut nu demult, dar problema e că, cu soțul noi nu găsim limbă comună deloc, încerc să vorbim de familia noastră, iar la dânsul gândurile sunt în altă parte, nu îmi ia în serios deloc vorbele mele, mereu ascultă împrejur ce-i zic și cum să facă, dar de mine nu aude deloc, pe mama mea o urăște tare, nu suferă măcar fata să o ia în brațe, mereu vede ceva în ea rău, că ea vrea răul lui, parinții lui vor să trăim cu ei, dar eu nu-mi doresc asta, mama lui îmi zice că dacă ne vom înțelege va fi cred bine. Îmi dă așa întrebărică că cică când vine Colea acasă (soțul meu) pe cine sărută prima, pe mine ori pe fată, eu nici nu știu ce să zic tucmai, mereu mă întreabă: Așai că seamănă cu Colea, zic da, seamănă… Părinte da nu chiar așa întruna să mă intrebe, soțului îi place să stea cu alții să servească de cât cu mine să vorbească, mi se pare că noi am făcut o greșeală că ne-am cununat, e greu așa de trăit când soțul nu te ia deloc în serios, mereu nu-i place ceva și pe mine asta deja mă înervează tare părinte, mie mi-i bine când el nu-i acasă, asta nu-i bine că am ajuns să simt așa eu nu-s perfectă dar nu-mi permit să servesc și să uit de familie ori să ascult prin împrejur ce zic alții. Înainte așa frumos se purta dar acum își arată adevărata față.