Confuza

Buna seara, eu am 23 de ani și mă întâlnesc cu un băiat (26 ani) de 6 ani, relații am avut după 2 ani de întâlniri (eu știu că asta nu e o scuză) ne întâlnim doar duminica, el sâmbăta lucrează, acum a plecat în Anglia (de o lună) pentru bani de nuntă, cu toate că eu deja nu mai vreau nuntă mare, mi-ar fi deajuns cununia, ea este cel mai important, dar tata are 12 frați/surori și fieacare copii deja căsătoriți, și mama are 4 surori la fel deja copii căsătoriți copii, adică oricum nunta va trebui mare, și bani trebuie, dar problema constă în 1. ceea că îmi pare foarte rău de relații înainte de nuntă și cu toate că am știut asta, și am avut un vis să nu am relații până la nuntă, iată nu știu cum s-a primit așa (de multe ori încep a plânge în timpul…și uneori ne certăm din cauza asta). 2. mă stărui să mă duc în fiecare duminică la biserică, sunt unele duminici în care nu mă duc din anumite motive, dar nu pot să găsesc un preot la care să pot să mă mărturisesc, și am fost la un preot și am spus de relații dar nu mi-a dat nici un canon și parcă nu ma simt bine adică cred că trebuie să-mi dea unul. 3. din cauză ca am un lucru foarte obositor mintal (programare+lucrul cu pensioneri la care câte o ora le explici că calculele sunt corecte) și am un nărav că permanent mă gândesc la ceva și din această cauză îmi este greu să citesc rugăciunea de seară (citesc puțin și apoi mă uit câte file au mai rămas de citit) uneori o citesc din toată inima dar nu pot face asta permanent, dar nu știu dacă contează ca eu permanent mă gândesc la Dumnezeu, se întâmplă ceva rău sau ceva bun în gând parcă aș avea un dialog cu El, și când îmi este greu sau mă simt mai smerită am cântece religioase în telefon și le ascult și evident le repet – ele se socot ca rugăciuni sau nu?