Aș avea și eu nevoie să mă îndrumați ce să fac. Am 27 de ani și la 20 l-am cunoscut pe primul meu prieten cu care am început o relație, toate au fost bune până când mi-a cerut să traim în desfrânare, dar pentru că îmi doresc să aștept până la căsătorie, nu am vrut să trăim în acest păcat, m-a părăsit, iar timp de un an am avut parte tot de împăcări și despărțiri, de fiecare dată ne despărțeam pentru că nu acceptam să avem relații trupești, a plecat în străinătate și am rupt legătura definitiv, dar după un an și jumăte am citit undeva că cei care vor să se căsătorească să citească acatistul Sf.Nicolae, iar după două săptămâni de când mă apucasem să-l citesc mi-a apărut același băiat în cale, nu știu dacă a fost pentru faptul că citeam acatistul în acea perioadă, ne-am împăcat din nou, și am ținut legătura aproape un an, până când el și-a găsit pe cineva cu care trăiește în concubinaj, mă doare foarte tare să știu că trăiește așa, am încercat de foarte multe ori să îi explic că nu e bine să trăiască în desfrânare dar nu am reușit niciodată să-l fac să înțeleagă că nu e bine să trăiască așa, m-am rugat mult pentru el și am plâns și nu știu dacă aș putea să-l ajut cu ceva în afară de faptul că mă rog în continuare și nădăjduiesc ca Dumnezeu îmi va asculta rugăciunea, ce mă pute-ți sfătui să fac în privința asta? Sufăr mult să-l știu că trăiește în desfrânare, mi-aș dori foarte mult să se întoarcă la calea cea bună, nu-l pot face sub nici o formă să înțeleagă că nu e bine să mai trăiască așa.