Sărut mâna Părinte! Sunt o fată normală de vârsta mea, dar am un păcat greu pe care nu l-am spus nimănui şi anume că mă masturbez. De mică am acest obicei, de la vârsta de 4-5 ani. De exmplu aş vrea să n-o fac, pur şi simplu nu rezist tentaţiei, iar după aceea mă simt tare rău. Aş vrea să pot să zic cuiva dar nu pot, mai ales că persoana respectivă cred că s-ar uita ciudat la mine şi cu alte ocazii m-ar da de gol. Câteodată îmi este aşa de silă de mine. Nu pot să zic unui preot la spovedanie pentru că eu stau într-un sat şi sunt ştiută ca fiind o fată la locul ei, serioasă, nimeni nu şi-ar imagina ca eu fac aşa ceva, preotul este o persoană cumsecade care mă ştie de mică şi mi-ar f ruşine şi faţă de el, nu cred că mi-ar mai da nici împărtăşanie. Şi astfel, mama care nu mă cunoaşte cu adevărat ar zice, da ce ai făcut tu de nu ţi-a dat preotul împartăşanie, aşa ar fi puţin spus. M-ar face în toata felurile şi m-ar teroriza până i-aş zice motivul. Ştiu că mai importantă e vindecarea sufletului meu de acest păcat, dar mă aflu în aceasta şituaţie în care nu pot să mă confesez şi trăiesc cu speranţa că într-o bună zi o să plec undeva la facultate şi o să mă duc la altă biserică iar acolo o să pot să zic ce am pe suflet. Întrebările mele sunt: 1.este un păcat la fel de mare ca cel în care te culci cu cineva (curvie)? 2. de ce tocmai pe mine a căzut acest păcat? 3.ce pot să fac să mă îndrept? Prin rugăciune, post, metanii doar s-ar putea? Mulţumesc şi aş dori şi un sfat de la dumneavoastră.