Semnul crucii

Sărut mâna, părinte! Vreau să vă povestesc ce lucru minunat am văzut astăzi de dimineaţă. Stăteam la geam şi priveam la cer gândindu-mă la Dumnezeu, mă gândeam câte minuni ne-a lăsat să vedem în fiecare şi noi, oamenii, suntem prea grăbiţi pentru a le observa şi a ne bucura de ele. Urmăream cu privirea soarele cum apărea şi dispărea între nori, după ora nouă dimineaţa, soarele nu strălucea, era alb şi se vedea atât de frumos acolo sus. Uşor, uşor a început să strălucească, nu deranja la ochi lumina, mă tot uitam când deodată am văzut cu ochii mei cum a apărut o cruce perfectă, nu foarte mare, suprapusă cu soarele, soarele se afla exact în mijlocul acelei cruci, am zis că mi se pare, m-am frecat la ochi, mi-am schimbat poziţia corpului, era tot acolo în acelaşi loc. Capetele crucii aveau o lumină puternică, mult mai puternică ca a soarelui şi culoarea era altfel, pâlpâia ca nişte faruri de maşină , n-am mai văzut aşa lumină până acum în viaţa mea. Un fior plăcut mi-a cuprins toată suflarea, ca şi cum acea lumină mă mângaia pe suflet…. Oare ce să însemne? Aseară m-am rugat la Dumnezeu să-mi dea putere să mă pot ruga cum trebuie, pentru că s-a întâmplat să nu mă pot concentra la rugăciune, nu ştiu …. poate doar mi s-a părut, dar ce-am văzut m-a întărit mult mai mult în credinţă şi în rugăciune! Slavă Lui Dumnezeu!