Sărut mâna, părinte. Aş vrea să vă mărturisesc, că după ce m-am spovedit şi am primit canonul de la duhovnic, mi s-au întâmplat multe lucruri care mi-au arătat că Dumnezeu chiar există…, de exemplu, când eram răcită şi mă simţeam rău, după ce am terminat de citit canonul nu mai aveam nimic…, simţeam decât în interior o pace sufletească…, sau când eram în bisercă în timpul slujbei, când stăteam în genunchi simţeam cum mă clatin uşor dintr-o parte în alta… Acasă în timpul rugăciunii, simţeam miros de mir în împrejurul meu… şi multe alte semne…, nimic nu e o coincidenţă, totul se întâmplă din voia lui Dumnezeu… şi ştiu că ce mi s-a întâmplat, a fost să-mi întăresc credinţa şi să mă întorc la El, şi mai ales să fac voia Sa, de aceea îmi este foarte frică de puterea sa, căci aşa cum m-a ascultat la fel mă poate uita… V-am mărturisit pentru că v-am mai scris şi vă respect pentru toate îndrumările pe care mi le-aţi dat…, căci toate mi-au fost de folos, şi poate şi mărturisirile mele vă vor fi de folos pentru a-i îndruma şi pe ceilalţi, oile rătăcite…, aşa cum am fost, suntem tineri şi ştiu că un creştin nu trebuie să aibă nevoie de semne că să creadă în Dumnezeu cu adevărat… dar aşa suntem uneori, este suficient unul singur ca să ajungem la credinţa adevărată… Dumnezeu să vă binecuvânteze.