am nevoie de linişte sufletească

Părinte, mai am o altă întrebare foarte importantă pentru mine, care mă macină de câțiva ani. Acum 4 ani în urmă soțul meu a avut câteva probleme cu mica lui societate, spun a lui fiindcă el are 40 ani de când, muncește, acum este a noastră, fiindcă datorită unor probleme financiare ce s-au ivit în trecut, acum a trecut societatea pe numele meu. Deci eu acum sunt titularul micii socieățti familiare, dar eu îl ajut în probleme birocratice doar, conduce el fiindcă eu nu sunt capabilă. Sunt fără experiență. Problema mare a mea este: noi avem un mic cont bancar, pe numele societății, eu dețin câteva cartbank cu cip, teseră sanitara cu cip, celular, și multe alte documente cu cip, fără ca eu să-mi dau seama că de aceste cipuri biserica noastră ortodoxă vorbește mereu. Mai mult de asta, vă pot spune că acum 2 ani în urmă am fost la părintele Iustin Pârvu, la Piatra Neamț, și chiar în acele zile se făcea semnături contra cipului, la care am semnat și eu pentru mine și familia mea, dar nu mi-am închipuit că eu sunt deja cu cipurile în geantă. Am întrebat mai târziu câțiva călugări, dar unii îmi spun că nu de aceste cipuri să ne temem, alții îmi spunea că acestea sunt, duhovnicul meu spune ca să stau liniștită, încă nu este nimic rău în aceasta, citesc cărți sfinte și găsesc răspunsuri pentru liniștirea mea și pentru îngrijorare, dar eu sunt mereu îngrijorată. N-aș vrea să pierd o veșnicie pentru o zi de azi. Doresc, ca soțul meu să iasă la pensie fiindcă are aproape 60 ani, să fie liniștit, să nu se mai zbuciume atât de mult pentru această societate, Doresc o viață simplă, să renunț la aceste cărți cu cip, și să-mi trăiesc viața cum și-au trăit bătrânii noștri în trecut. Avem câțiva băieți români foarte buni muncitori la care le dă multă satisfacție soțului, fiindcă se poate lucra bine, dar eu sunt foarte tristă-n suflet când îi aud înjurând, sau vorbind cuvinte sau glume lumești. Îi cert, le-am pus un afiș la intrare, am scris aici nu se înjură. Fiul meu și soțul m-a luat în râs și l-au rupt. Am dorit că odată ce a pus pe numele meu să pornim cu dreptul. Aș dori să sfințesc locul de muncă, dar soțul nu mi-a zis că nu e de acord, dar nici da. Sunt și prieteni de a soțului italieni care vin și înjură pe Dumnezeu, fără nici o reținere. Soțul le-a explicat, fiți atenți nu înjutați fiindcă soția nu acceptă, dar ei o fac la fel, apoi spune scuză. Le spun: ”spune scuză la Cel de Sus, nu mie, la o păcătoasă”. Deci am pus iconițe în biroul meu, stropesc cu agheazmă mică, numai așa mă apar de tentații lumești. Soțul meu îmi spune mereu că nu se simte să intre la pensie poate la 80 ani. Eu aș da în primire fiilor, că sunt tineri, dar lor nu le place responsabilitatea. Cam astea sunt neplăcerile mele, sper că n-o să vă mai necăjesc poate pentru un timp, dar mi-ați fost de mult ajutor. Am înțeles lipsurile mele sufletești. Vă mulțumesc din suflet sfințiți părinți, bunul Dumnezeu să vă răsplătească faptele bune. Binecuvântați.