Botezul

Aceasta este o taină mare. Ceea ce se poate spune, este ca păcatul acesta pe care-l moştenim din tată în fiu, prin naşterea firească, nu ni se socoteşte ca păcat al nostru, personal, ci ca o stare păcătoasă, ca o înclinare spre păcat, izvorâtă din calcarea poruncii dumnezeieşti şi care este egală cu păcatul în faţa legii lui Dumnezeu. Pentru că aceasta stare păcătoasă este egală cu păcatul însuşi, Biserica a rânduit botezul copiilor, care nu au păcatele celor vârstnici, dar care totuşi, moştenesc aplecarea spre păcat, care vine de la Adam (Fac. VII, 20 ; II Cron. VI, 36; Iov IV, 17-19; XIV, 4; XV, 14-16; XXV, 4; Psalm. XIII,. 1.3; L, 6; LII, 2-4; LVII, 3-4; Prov. XXX, 9; Eci. VII, 20; Sirah XXV, 23, 27; Rom. III, 10-12; V, 12-19; Iac. III, 2; I Ionn I, 8). Doctrina ortodoxă este că oamenii deşi au moştenit consecinţele păcatului strămoşesc (moartea), în niciun caz nu poartă în ei vina păcatului, care este numai a lui Adam şi Eva.Oamenii sunt vinovaţi numai atunci când folosindu-se de propria voinţă, imita pe Adam şi aleg calea păcatului. Bisericile apusene încă cred că oamenii poartă în ei povara păcatului strămoşesc şi orice ar face nu pot scăpa de ea. În niciun caz ortodoxismul nu crede în asemenea teorii şi mai ales în exagerările augustiniene cum că nou născuţii, care au murit înainte de a fi botezaţi, ajung automat în flăcările iadului, datorită păcatului strămoşesc. Ortodoxismul crede totuşi că păcatul iniţial a ridicat o barieră între oameni şi Dumnezeu şi intrucât oamenii nu au fost capabili să se apropie de Dumnezeu, atunci El S-a întrupat şi a venit pe pământ.

Prot Victor Mihalachi