Vina o poartă doar preotul dat. Și de acum înainte, dacă din cele ce voi scrie mai jos se va afla preotul călcător de rânduială bisericeasc, de veți mai greși știind deja că nu e bine veți fi și voi vinovați pentru că l-ați primit în satul vostru. Să vedem cele ce urmează. Canonul 34 apostolic spune așa: „Se cade ca episcopii fiecărui neam să cunoască pe cel dintâi dintre dânșii și să-l socotească pe el drept căpetenie și nimic mai de seamă(însemnat) să nu facă fără încuviințarea acestuia; și fiecare să facă numai celea care privesc(se referă la) parohia(eparhia) sa și satele de sub stăpânirea ei. Dar nici acela(cel dintâi) să nu facă ceva fără încuviințarea tuturora, căci numai astfel va fi înțelegere și se va mări Dumnezeu prin Domnul în Duhul Sfânt: Tată, Fiul și Sfântul Duh”. Părintele călugăr trebuie să facă doar cele ce sunt legate de mănăstirea de care aparține. Aceasta este rânduiala canonică care se cere în biserică. Activitatea misionară față de jurisdicția sa. Și numai în cazul în care este chemat pentru acest lucru de către cei în drept poate săvârși și în afara jurisdicției sale. Dar aici se are în vedere nu numai că se face pe bază de invitație, ci și dacă vine în vizită și i se permite de preotul locului spre a face ceva în jurisdicția care nu îi aparține. Așa că trebuie de investigat cazul și de văzut dacă preotul călugăr se face purtător de vină săvârșind rânduieli în afara jurisdicției sale fără binecuvântarea celor desemnați pentru ea. Dacă se face vinovat atunci se supune canonului iar de nu se face vinovat nu poartă nici o vină. Așa că pentru a vedea vina trebuie cercetat în amânunt.

Să fim cu luare aminte.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie