Sărut mâna, părinte! Aş dori să da-ţi o îmbărbătare pentru cei ce au pierdut din viaţa lor pe cineva drag (părinţi, copii surori, fraţi, bunei etc), daţi câteva pilde care sâ aline sufletele celor îndureraţi şi care să le dea nădejde şi credinţa că această despărţire e vremelnică. Vă mulţumesc anticipat.
- Daniel a întrebat 13 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Doamne ajută. Frați dragi. Nu suntem puși în această lume pentru a mângâia ci pentru a lumina. Vă înțeleg că e dureros, dar scumpii mei, pentru cei care trăiesc duhovnicește moartea devine nu o despărțire ci un prilej de bucurie în trecerea din această viață neputincioasă și pătimașă la cele veșnice și fericite. Nu despărțirea e vremelnică ci viața celor din această lume e vremelnică. Căci nicăieri în învățătura Bisericii nu se pune accentul pe împăcarea și mângâiere ci pe vremelnicia acestei vieți și pregătirea pentru cele de dincolo. Iar celor care rămân în această viață îi îndemn să nu rămână triști, pentru că în zădar a Înviat Hristos dacă privirea noastră se oprește doar la mormânt. Nu fraților. Mormântul e doar pentru cei ai mormântului, iar creștinii sunt zidiți pentru viața de dincolo de mormânt. Nu vă întristați și rugați-vă pentru cei de dincolo și pentru împreuna lor rugăciune cu a noastră.
Domnul este Domn și al viilor și al morților.
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
