Doamne ajută. Cred că vorbiți despre auzirea și neauzirea glasului în aceiași împrejurare. Desigur că în 9.7. Este relatată însăși petrecerea evenimentului care în 22.9 este relatat de Apostol doar ca o mărturie. Cuvintele din capitolul 9 sunt ale autorului acestei cărți, adică Sf. Evanghelist Luca. Iar al doilea loc sunt deja cuvintele Sfântului Apostol Pavel redate de Ev. Luca și anunțate deja din capitolul 21 vers. 40: „Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Şi făcându-se mare tăcere, a vorbit în limba evreiască, zicând:”. Așa dar aceste două lucruri sunt istorisite de două persoane diferite: Luca și Pavel. Așadar, ele nu coincid ca loc pentru locul și semnificația rostirii lor. Iar în ce privește faptul că într-un loc se vorbește despre ceea că au auzit iar în altul că nu au auzit acel glas care vorbea cu Pavel este la fel destul de clar. Luca, care era unul din cei de față mărturisește cele petrecute de el, cum că a auzit glasul, dar nu vedea nimic: „stăteau înmărmuriţi, auzind glasul, dar nevăzând pe nimeni” cap. 9, vers. 7. Iar Pavel, care era cel care aude acest glas văzând înmărmurirea celor de față credea că numai el aude acel glas și foarte puțină atenție a mai lăsat pentru cei din jur, care erau doar ca niște coactori al acelui act. Și, de fapt, mai putem spune că Pavel nu are cum să mărturisească cele auzite de cei din jur. Doar nu auzea cu urechile lor. Pentru Pavel acel eveniment se părea ca unul strict personal iar pentru ceilalți a devenit un eveniment de mare împărtășire duhovnicească. E foarte bine că ați descoperit aceste nuanțe. Înseamnă că nu sunteți un simplu cititor ci un profund cercetător. Deja e mai mult decât litera! Doamne ajută în continuare!

Hristos a înviat.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie