Permiteți-mi să vă salut și să vă urez toate câte sunt mai bune în acestă lume. Eu v-am întrebat mai jos despre păcatele părinților… Lăsați-mă să explic mai pe lung și să-mi revărs amarul că numai aici la DVS. găsim alinare și înțelegere… De când mă țin eu minte am avut dragostea și frică de DUMNEZEU acest lucru nu l-am deprins și nici nu l-am văzut în familia mea (adică de la părinți) totul a venit din suflet și din felul meu de a fi, și-n copilărie de la bunica am auzit cuvinte bune despre DUMNEZEU… Încerc din răsputeri să-mi stimez părinții dar întotdeuna am înțeles ce fel de oameni sunt: răutăcioși, plini de ură, porniți împotriva tuturor chiar și a mea (copilul lor). Viața lor acum trece în batjocura, certuri, minciuni, invidie aproate față de toți. În ultimul timp situația s-a agravat și mai mult; mama blastămă la stânga și la dreapta…. tata deschis spune că e târziu să aibă frica de DUMNEZEU… iar eu plâng și mă rog la bunul DUMNEZEU să-i lumineze și să le înmoaie inimile…. Chiar și eu am devenit dușmanul lor și întotdeauna am fost deoarece nu-i susțin, ci mereu îi rog să înceteze să lase de la ei.. să meargă la biserică și tot așa. Nu știu ce să fac, cum corect să mă rog pentru ei.. că cu explicatul nu merge am încercat de foarte multe ori… De aceeea și am întrebat cum se răsfrâng păcatele părinților asupra copiilor… DAR DACĂ NOI NU SUNTEM DEACORD CU TOT CE FAC ȘI MEREU CONDAMNĂM FAPTELE RELE FĂCUTE DE EI? Cred că bunul DUMNEZEU VEDE ACESTE LUCRURI? De multe ori mă gândesc de ce suferă copii pentru păcatele părinților …. și tot eu îmi răspund: deoarece părintele suferă însutit atunci când suferă copilul lor și aceasta le face să fie mai blajini mai buni…. dar la mine nu e cazul…..câteodată am impresia că părinții mei nu că nu ar plânge pentru mine … ba mai mult parcă le-ar crea o plăcere….. Nu mai știu ce să fac, ce să zic am multe gânduri și durere pe suflet… VĂ MULțUMESC.