doamne ajută

Doamne ajută! Şi sărut mâna, părinte…când iertăm, trebuie să uităm? Întreabă cineva pe părinte…şi părintele îi răspunde, da închipueţivă că Dumnezeu ne iartă, dar nu uită deci sigur trebuie să uităm aceea e iertare adevărată. Am greşit părinte cu atitudinea, gura şi fapte, nebun am fost şi încă mai sunt, dar Dumnezeu nu m-a lăsat. Acum văd clar neputinţă şi păcatul meu rău sunt. Doamne. Astăzi am împlinit un an de când nu mai locuiesc cu soţia mea şi e tare greu, dar nu am ce face, e consecinţa păcatului meu, e voia Domnului, nu vrea să mă ierte, mă ustură sufletul cu fiecare zi. Nu mă încurajează nimeni, toţi spun că nu merită, că nu sunt bărbat şi să pun capăt, că mai sunt femei. Dar nu vreau, nu pot, ţin la ea şi la copil din tot sufletul meu, deşi sunt nemernic. Nu-L iubesc pe Dumnezeu cu toată fiinţa mea, cu tot cugetul. Mă văicăresc, plâng, dar foarte puţin fac şi aşa Dumnezeu mă iubeşte, nu mă îmbolnăveşte, nu mă loveşte, are grijă de mine, dar mă încearcă. Câteodată mi-e ruşine să pomenesc cuvântul Dumnezeu, e prea bun şi deşi nu am fapte bune, inima smerită, nu am gând bun, nici voinţă, EL mă iubeşte. Părinte, credeţi-mă din suflet, vă spun am fost şi sunt rău, dar îmi iubesc soţia şi băiatul foarte mult, ştiu că nu e după voia mea şi nici nu vreau să se facă voia lui Dumnezeu, Slavă Lui! Nu am o întrebare anume, doar vreau să vă scriu  e singura bucuria mea. Astăzi am primit sfintele taine m-am împărtaşit deşi nu sunt vrednic, am primit inegalabilul, dar Slavă lui Dumnezeu! Rugaţi-vă pentru noi părinte, ca Dumnezeu să ne ierte!