confuzie

Bună seara, Sfinţiţi Părinţi, după ce am finisat facultatea s-au făcut deja în jur de trei ani de când stau acasă, nu am nimic realizat, nu am familia mea, locuiesc cu părinţii, de mică am fost o fire timidă, retrasă şi cel mai rău, nehotărâtă, lucru care mi-a tergiversat totul în viaţă. Nu e problemă că nu vreau să lucrez, îmi doresc mult să-mi încep propria-mi viaţă, să-mi câştig banii mei, să fiu pe picioarele mele, îmi doresc mult să lucrez dar, off, problema care mă sufocă cel mai mult este teama, fobia pe care o am în ceea ce priveşte noul şi necunoscutul, teama de responsabilitate, teama de a lua hotărâri, mă panichez foarte mult din cauza acestor lucruri. După atâta timp s-a ivit un loc de muncă pe specialitatea mea, dar am o teama groaznică, teribilă că nu mă voi putea descurca, că nu voi putea să fac faţă cerinţelor, programului de lucru. Nici în timpul facultăţii nu eram mai îndrazneaţă, întotdeauna am căutat să mă refugiez undeva într-un colţişor al meu, dar acum după atâta timp, simt că am degradat cu totul, mă simt foarte pierdută. Ce să fac? Din perspectiva dvs. cum aş putea să scap de această teamă, care pentru mine este foarte sufocantă şi sfâşietoare, există careva rugăciuni care să-mi înlăture teama? Nu mai pot trăi aşa, trebuie să-mi văd de viaţa mea, dar teama aceasta interioara pur şi simplu nu mă lasă să traiesc, mă simt de parcă aş fi încătuşată în lanţurile ei, mă sufocă şi mă sfâşie, cum să trăiesc mai departe când mie mi-e frică de fiecare pas de sine stătător pe care trebuie să-l fac? Vă rog să mă iertaţi şi ajutaţi-mă, vă rog cu un sfat! Domnul să vă binecuvânteze!