recasatorire

Sărut Mâna, Părinte. M-am trezit dintr-un vis înfricoşător, de îmi tremura inima în mine, aşa de tulburată sunt. Eu de obicei vă spun că nu dau atenţie la vise, le uit şi nu mă bazez pe ele deloc. Mă iertaţi că vă răpesc timpul cu visele mele, aş vrea nu să vă cer vreo tălmăcire a visului, ci să îmi spuneţi cam pe unde credeţi că greşesc, deşi din zi în zi îmi dau seama de cât de catastrofal a fost comportamentul meu înainte în viaţa mea, comportament pe care îl credeam eu plin de dreptate. Vă reamintesc că eu am divorţat de fostul soţ, principalul motiv fiind faptul că el bea fără măsură şi nu am mai suportat asta. Deşi atunci mă îndreptăţeam, şi Dumnezeu ştie câta dreptate îmi mai dădeam, că am făcut bine divorţând, deşi ştiam de la bun început că are meteahna asta, acum, cu ajutorul dvs, am mai deschis ochii puţin şi mi-am dat seama că lucrurile sunt mult mai profunde şi că m-am grăbit divorţând. Acum înţeleg eu ce spuneţi dvs cu sacrificiul şi jertfa pentru soţ, că el se mântuieşte prin soţia lui şi invers. Atunci nu prea ştiam lucrul ăsta, sau îl ştiam vag, precum vagă era şi credinţa mea în Dumnezeu. Eu am doi copii cu fostul soţ şi încă unul cu un bărbat care nu mai este în viaţă mea. Deci eşec total pe planul conjugal. Eu m-am resemnat, însă după cum mi-aţi adus dvs aminte, vom apărea la Judecată alături de soţul cu care am fost cununată. Şi imaginea asta îmi stârneşte foarte mare frică, având în vedere ce am făcut eu din căsnicia şi din viaţa mea. Toate aceste lucruri le-am spovedit. Fostul soţ nu s-a recăsătorit, nu are pe nimeni, eu menţin o legătură cu el pentru copii, ne înţelegem ca nişte amici, râdem, glumim, vorbim calm, eu nu îi mai scot ochii când îl văd beat, oricum acum nu mă mai asculta nici atât. Ce vreau să vă spun este că eu, poate sunt naivă, dar nu ştie nimeni decât numai eu cu Dumnezeu, eu mă rog să mă reîmpac cu el şi să ne recăsătorim, însă mă rog la Dumnezeu să îşi revină, să nu mai bea şi să nu mai fumeze, să se trezească într-o zi un alt om, aşa cum mi-a placut mie că aţi spus cuiva. Şi eu am făcut foarte multe greşeli faţă de el, cu îndărătnicia, ambiţia , am încercat să îl domin, dar nu asta era cauza principală a beţiei lui, pentru că aşa era dinainte de a-l cunoaşte eu. Eu ţin la el şi în el văd un prieten bun, jumătate din sufletul meu, dar nu aş vrea să mai înfrunt beţiile. Deci mă rog în ascuns la Maica Domnului şi la Sfântul Moise Arapul ca să îl vindece de patima beţiei şi a fumatului şi poate, dacă vrea şi el şi vrea şi Dumnezeu, să ne reîmpăcăm, pentru că l-am supărat pe Dumnezeu destul. Visez la un happy-end, ca să spun aşa. Acum bineînţeles, că ar fi un lucru măreţ ce visez eu ochii deschişi, pentru că el are tot dreptul să nu mai vrea să se împace cu o fostă soţie care a mai născut un copil cu alt bărbat. Dar nu-i nimic. Cum o fi, eu tot mă rog la Dumnezeu pentru el, că doar încă e soţul meu în faţa lui Dumnezeu. Acum, îmi cer iertare, dar vă spun despre visul acesta nocturn: deci se făcea că eu mă împăcasem cu el, eram bucuroşi, fericiţi, nimeni nu ştia de lucrul ăsta. Soacra şi cumnata au rămas cam cu gura căscată când ne-au văzut aşa fericiţi şi îmbrăţisaţi, dar erau nesperat de bucuroase şi ele şi au acceptat hotărârea noastră de a ne recăsători, ceva în genul dacă voi aţi hotărât aşa, aşa să fie. Eu îmi aduceam hainele, deja eram pe cale să ne mutăm împreună, când imi vine ideea să ii zic: Dar de mâine să nu mai bei! La care el a început: Hai, numai mâine mă mai îmbăt că e o petrecere cu prietenii şi nu se poate să nu beau. Şi mă lua cu frumosul şi cu iubirea şi cu dragostea, mă şantaja, cu alte cuvinte. Mie în somn mi-au reapărut senzaţiile vechi pe care le uitasem, de durere şi de neputinţă ca să îl împiedic să se mai imbete. Apoi eu am spus că nu, aşa eu nu mă împac şi mi-am luat hainele înapoi, sub părerea de rău a soacrei şi cumnatei (care în realitate vă daţi seama că nu mă au la inimă). Atunci soţul a început să plângă în hohote (era treaz) cum nu îl mai văzusem niciodată, de mi se rupea sufletul de mila lui, şi a ieşit din casă zgârâit pe faţă spunând că diavolul l-a zgâriat şi nu îl lasă în pace, plângea ca nu mai scapă odată de cel rau. Deci m-a cuprins aşa o milă şi o frică, încât m-am trezit brusc şi m-am închinat. Părinte, eu îmi dau seama că el e chinuit rău de duhul ăsta al beţiei, şi tatăl lui, Dumnezeu să îl ierte, la fel era. Dar e un om bun şi poate că ar fi şi mai bun dacă nu ar fi asta. El nu are nici cea mai mică idee că eu mă gândesc să mă reîmpac cu el, el crede că eu mi-am refăcut viaţa cu acest al doilea bărbat cu care am un copil. Şi nici eu nu ştiu ce gânduri are el în privinţa unei reîmpăcări cu mine, îşi face planuri că va întâlni o altă femeie. Vă întreb: cum să îl ajut mai puternic pentru că are nevoie de ajutor duhovnicesc consistent, el este departe de Biserică, nu i-a plăcut niciodată din convingerea proprie, doar ca să îmi facă mie pe plac. Eu cred că Dumnezeu îl poate vindeca de beţie, sper să fie suficiente rugăciunile mele. În ce priveşte reîmpăcarea, facă-se voia Domnului, numai să avem noi doi răspuns bun la Înfricoşătoarea Judecată. Doamne ajută şi mântuieşte-ne!