Sărut mâna, părinte! Vă mărturisesc că mi-e teama de ce mi se întâmplă. Am o teamă, frică, nu ştiu … pe zi ce trece se mai întâmplă ceva. Ştiu că toate sunt de la Dumnezeu! Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat! Sunt atâtea încercări, mi-e sufletul plin de încercări! Doamne, mila Ta este în veac; lucrul mâinilor Tale nu-l trece cu vederea!! Părinte, mi-e frică! Nu mai reuşesc să semnez contract de angajare ca să muncesc. Nu mai vorbeşte soţul cu mine! Situaţia în casă, cu părinţii, este stresantă (bineînţeles, cauza: că nu muncesc, că nu mă angajez)! Am senzaţia uneori că pământul îmi fuge de sub picioare! Părinţii sunt în vârstă, 77 şi 79 de ani. Datorie la bancă am, şi nu ştiu ce să fac, părinte! Cred că soţul din cauza asta nu vine acasă, că nu vrea să fie dator. Am făcut credit la bancă să îl plătesc cum oi şti, iar eu nu pot să mă angajez. Ba ca sunt prea calificată, ba că am prea multă experienţă, ba că am 40 de ani, ba că jobul e de studii medii, şi uite aşa părinte. Ce mă fac, părinte? Că sunt alte persoane care trec prin perioade mai grele decât mine, dar mă simt atât de neputincioasă, încât mă apucă frica. Unde eu ajutam înainte pe alţii, acum sunt într-o situaţie, cred că mă înţelegi … Sprijin din partea soţului nu am, nu îmi vorbeşte. Părinţii sunt în vârstă, să-i ţină Dumnezeu sănătoşi. Rugaţi-vă pentru mine, părinte, vă rog!!