Pentru sora Cristina

Doamne ajută, preacucernici părinţi! Vă rog din inimă, ca şi de această dată să îmi pemiteţi să intervin puţin la cele spuse de sora noastră Cristina (întreb. 9052). Soră Cristina, indiferent dacă s-a întamplat ceva \”vrăjitoresc\” sau nu, tu nu trebuie să iei în seamă acest lucru (aşa cum te-a îndrumat şi părintele Victor). Trebuie neaparat să scoţi din listă acest lucru deoarece diavolul, cum afirmă Pr. Arsenie Papacioc, este un tolerat. El nu are putere, ci noi, prin pecetea Duhului Sfânt dată la Sfântul Botez. De asemenea, avem taina sf. spovedanii şi chemarea lui Dumnezeu la sfinţenie. Dacă noi trăim o viaţă curată din toate punctele de vedere, vrajmaşul nu are niciun drept de a ne supăra, poate doar îngaduinţă de la Dumnezeu de a ne ispiti, iar aceasta este spre întărirea noastră în credinţă. Eu am leşninat în timpul rugăciunii 3 ani. Grupul social în care îmi desfăşuram activităţile m-a făcut , la un moment dat, să cred ca şi tine că poate mi s-au făcut vrăji, dar asta chiar nu contează atâta timp cât noi ne punem credinţa şi tot efortul nostru în ajutorul lui Dumnezeu. La El este puterea! Iar dacă mi se întâmplă ceva rău este pentru păcatele săvârşite, spre îndreptare. \”Am luat icoana în mână; credeam că îmi va da putere, dar nimic\”. Vezi, scumpă surioară puţina credinţă? Păi până să atingi icoana trebuia să te gândeşti că vei primi puterea dinainte de a lua-o în mână. Deci am leşinat şi eu mult timp, dar îndrumată de duhovnic, şi de ceea ce am mai citit, am înţeles doua lucruri: că trebuie să am Răbdare în această ispită, pentru că Dumnezeu mă iubeşte, iar această povară mă va apropia de El prin rugăciune şi teamă constructivă … şi Mulţumire faţă de El pentru că şi-a adus aminte de mine şi nu m-a lăsat în mormanul de păcate. Cu dragoste şi părere de rău dacă te-am întristat, Sora Ramona.