Bună ziua. Am o problemă şi nu ştiu ce rezolvare să-i mai găsesc. De aceea vă rog să-mi daţi un sfat. De anul trecut am început să ţin postul înainte de paşte, nu ţineam posturile decât pe cele mai mici şi miercuri şi vineri. Acum vreau să ţin şi postul naşterii Domnului, dar părinţii mei nu înţeleg de ce vreau eu să ţin aceste posturi atât de tânără. Spun că mai am până la bătrâneţe. Şi că dacă o să ţin toate posturile asta nu o să mă ajute cu nimic, deoarece sunt alţii care fără a ţine post au de toate şi le merge bine. Iar când merg duminica la biserică se supără, că am devenit prea pocăită în loc să-mi găsesc pe cineva şi să mă căsătoresc. Le-am spus că nu eu hotărăsc când o să mă căsătoresc ci Dumnezeu. Mai ales că după despărţirea de fostul prieten pe care îl iubesc şi acum, m-am apropiat mai mult de Dumnezeu şi cred că dacă nu aş fi suferit din această cauză, probabil nici acum nu l-aş fi căutat pe Dumnezeu. Mă doare să-i văd ca ma judecă pentru că încerc să fiu mai aproape de Dumnezeu şi să fac voia Lui, mai ales că eu îi ştiam şi pe ei nişte oameni credincioşi. La fel şi cei din anturajul meu, mă privesc ciudat….cum să reacţionez eu la comportamentul lor? Să fiu indiferentă? Mulţumesc.