Tăcerea

 Bună seara. Hristos a Înviat! Revin din nou eu, sper să nu vă necăjesc… apa în gură nu pot să ţin pentru că băiatul mă face să vorbesc. Însă îmi înghit furia, îmi înghit cuvintele şi reuşesc bine să mă stăpânesc, linişte şi pace acum în casa mea, certuri nu mai există, reproşuri nu mai există dar… nici dragoste nu există. El îşi vede de-ale lui apoi se culcă fără a spune măcar copilului noapte bună numai spun de mine că poate îl aştept. Ce să fac? Îmi este ruşine să iniţiez eu vreun act de affetto. Cum să mă mai comport? Cum să mă rog? Iertați-mă, dar poate mai sunt cazuri în situaţia mea…e foarte tristă aceasta tăcere deplină, nu schimbăm o vorbă. Ce mă sfătuiţi? Mulţumesc din adâncul inimii. Şi dacă îmi permiteţi aş vrea să vă mai întreb ceva: Cum pot să mă uit în arhiva de pe situl vechi? Faceţi o noapte sfântă, Doamne ajută! Cu respect