Paza ochiului şi a sufletului
La o întâlnire cu tinerii din parohia sa, un duhovnic deschise vorba despre ispitele pe care le aduce televizorul. La un moment dat, unul dintre tineri, Toni, făcu referire la o emisiune religioasă pe care o vedea în fiecare săptămână: – Nu ştiu cât o să mai dureze emisiunea asta, pentru că, spre deosebire de alte emisiuni religioase, aici se prezintă fără modificări învăţătura ortodoxă. Nu sunt invitaţi nici sectanţi, nici vorbitori de alte religii. Este o emisiune cu adevărat folositoare.
– Da, spuse Bogdan, un alt tânăr, dar ai văzut şi tu ce urmează după ea.
– Ce urmează? întrebă părintele.
– Urmează un talk-show moderat de o prezentatoare foarte vulgară, răspunse Bogdan.
– Ţie cum ţi se pare talk-show-ul?, îl întrebă părintele pe Toni.
– Nu ştiu, părinte. Cum se termină emisiunea religioasă, sting televizorul şi fac altceva. Sunt foarte presat de timp…
– O, de ar înţelege toţi creştinii cât de important este timpul. Nu ne mai întâlnim cu clipa care trece.
– Dar de unde ştii, Toni, ce merită să vezi şi ce nu?
– Îmi iau programul şi îmi însemnez toate emisiunile care cred că merită să fie văzute.
– Şi ai timp să le vezi pe toate? Nu ziceai că eşti presat de timp? întrebă Bogdan.
– Nu sunt prea multe, cam trei-patru pe săptămână. Şi uneori mai văd câte un film. În rest, nu mă uit la televizor.
O fată interveni în discuţie:
– Asta e cea mai bună soluţie. Să îţi iei programul şi să îţi alegi ceea ce vrei să vezi. Nu are rost să stai tot timpul în faţa ecranului aşteptând ceva interesant.
Părintele spuse:
– Dacă omul ar şti cu adevărat ce să aleagă, ar fi bine. Numai că mulţi se mint singuri şi stau ore întregi în faţa televizorului închipuindu-şi că se aleg cu vreun oarecare folos. Şi de multe ori cunoştinţele aflate de la televizor nu ajută la nimic altceva decât la risipirea unui timp care ar putea fi folosit mai bine. Oricum, Toni face foarte bine; cum se termină emisiunea care îl interesează, stinge televizorul. Auzindu-l pe părinte, Bogdan îşi dădu seama cât greşea. Se uita foarte mult timp la televizor şi, chiar dacă uneori vedea ceva de folos, rămânea în faţa ecranului şi după aceea …
Odată preotul Schitului a mers la arhiepiscopul Alexandriei pentru o trebuinţă bisericească. După ce s-a întors şi a venit la Schit, îl întrebau fraţii, zicând: „Cum ai umblat, avvo? Ce ai văzut în oraş?”. Răspuns-a lor: „Eu, fraţilor, altă faţă de om n-am văzut în cetate, decât pe arhiepiscopul”. Iar ei, auzind aceasta, se minunau şi, după acest cuvânt al lui, au început toţi fraţii foarte tare a păzi acel obicei, adică a-şi păzi ochii lor de vederile nefolositoare.
Patericul Mirenilor
