Zodiac – zodie (Canoanele Sfinţilor Părinţi)
2066. -„A vorbi pentru noroc, pentru ursitori, pentru explicarea naşterilor, dupa zodii sau stele şi pentru citirile de stele, e lucru nebunesc şi fără de Dumnezeu… Însă bunătăţile şi răutăţile noastre se mişcă dupa a noastră singură voinţă”. Sf. Sim. Tes. 1, 6.
2067. -Daca se vorbeşte de noroc cu înţelesul de ceva întâmplător, un bine neprevăzut, acesta nu este un păcat. Păgânii vorbesc de noroc că de cineva raţional, de un zeu, care aduce binele şi răul, aşa cum voiesc ei. Acesta este un păcat în sensul popular creştin, cuvântul noroc mai are şi un alt sens mai înalt, acela de dar, de bună hărăzire, de binecuvântare a lui Dumnezeu, care în chip nevăzut hrăneşte şi supraveghează viaţa lumii şi a fiecărui om şi de aceea se foloseşte şi în salut (Matei 6,25-34; Ps. 105, 1-30; Luca 12,22-26).
2068. -„Ce inca vom zice ca nasterea si norocul si toate ale tuturor sunt ale lui Dumnezeu, care tine in mainile Sale si viata si moartea si plateste fiecaruia datoria dupa lucrurile lui si de va muri pacatosul impreuna cu dreptul sa nu te miri, pentru ca, pacatosul va muri pentru ca Dumnezeu ii taie calea ca sa nu faca mai multe pacate si sa se pedepseasca mai mult, iar dreptul de a murit ca i-a fost a muri, ce se zice om sa moara si descarca mai curand trupul de pe dansul, care era legat de sufletul: ca sa nu greseasca si sa mearga sa se munceasca, si lasa toate viciile si nevoile ale acestei lumi putrede si traieste in veci. Bine de va zice ca traieste si pacatosul si dreptul in vecie in acea lume: cei drepti merg in viata vesnica, iar pacatosii in munca de veci”. -ILT, p. 355.-
2069. -„Vietii omului nu are nici un soroc pus, nici este vreunui om vremea scrisa mai inainte, sau socoteala impusa ca atatia ani sa traiasca; cu sfatul si voia lui Dumnezeu atunci omul moare; asa este si sorocul vietii omului adica voia lui Dumnezeu; iar catre cei ce iubesc pricirea…, vom raspunde si vom zice ca nu se afla la Dumnezeu sa fie facut vreun lucru fara de cale… si iarasi de ar fi fost mai inainte o hotarare si o predestinatie a vietii omului, atatia ani sa traiasca, nimeni nu s-ar vindeca vreodata de boala; si nici n-ar chema vreodata pe vreun doctor pentru ca acea hotarare ce a hotarat mai inainte Dumnezeu ar fi neschimbata, insa hotarul si sorocul vietii a tot omul este porunca lui Dumnezeu care nimenea nu poate sa o priceapa” -ILT, p. 356.
2067. -Daca se vorbeşte de noroc cu înţelesul de ceva întâmplător, un bine neprevăzut, acesta nu este un păcat. Păgânii vorbesc de noroc că de cineva raţional, de un zeu, care aduce binele şi răul, aşa cum voiesc ei. Acesta este un păcat în sensul popular creştin, cuvântul noroc mai are şi un alt sens mai înalt, acela de dar, de bună hărăzire, de binecuvântare a lui Dumnezeu, care în chip nevăzut hrăneşte şi supraveghează viaţa lumii şi a fiecărui om şi de aceea se foloseşte şi în salut (Matei 6,25-34; Ps. 105, 1-30; Luca 12,22-26).
2068. -„Ce inca vom zice ca nasterea si norocul si toate ale tuturor sunt ale lui Dumnezeu, care tine in mainile Sale si viata si moartea si plateste fiecaruia datoria dupa lucrurile lui si de va muri pacatosul impreuna cu dreptul sa nu te miri, pentru ca, pacatosul va muri pentru ca Dumnezeu ii taie calea ca sa nu faca mai multe pacate si sa se pedepseasca mai mult, iar dreptul de a murit ca i-a fost a muri, ce se zice om sa moara si descarca mai curand trupul de pe dansul, care era legat de sufletul: ca sa nu greseasca si sa mearga sa se munceasca, si lasa toate viciile si nevoile ale acestei lumi putrede si traieste in veci. Bine de va zice ca traieste si pacatosul si dreptul in vecie in acea lume: cei drepti merg in viata vesnica, iar pacatosii in munca de veci”. -ILT, p. 355.-
2069. -„Vietii omului nu are nici un soroc pus, nici este vreunui om vremea scrisa mai inainte, sau socoteala impusa ca atatia ani sa traiasca; cu sfatul si voia lui Dumnezeu atunci omul moare; asa este si sorocul vietii omului adica voia lui Dumnezeu; iar catre cei ce iubesc pricirea…, vom raspunde si vom zice ca nu se afla la Dumnezeu sa fie facut vreun lucru fara de cale… si iarasi de ar fi fost mai inainte o hotarare si o predestinatie a vietii omului, atatia ani sa traiasca, nimeni nu s-ar vindeca vreodata de boala; si nici n-ar chema vreodata pe vreun doctor pentru ca acea hotarare ce a hotarat mai inainte Dumnezeu ar fi neschimbata, insa hotarul si sorocul vietii a tot omul este porunca lui Dumnezeu care nimenea nu poate sa o priceapa” -ILT, p. 356.
