Creştinismul în Europa suferă o gravă persecuţie
În Pakistan, o fetiţă de 13 ani a fost violată de 5 tineri musulmani pe motiv că este creştină, iar violatorii nici măcar nu au fost puşi sub acuzare.
Puşi în faţa violenţei endemice a radicalilor islamişti, clerul creştin britanic vorbeşte la nesfârşit despre dialogul creştin-musulman. Dar oare atrocităţile împotriva creştinilor se întâmplă doar în ţările cu majoritate islamică din Orient?
În Anglia o fetiţă musulmană care s-a convertit la creştinism a fost alungată din casă după ce s-a botezat. Ea a fost trimisă într-un orfelinat, pentru că tatăl ei a ameninţat-o cu moartea.
De asemenea, tot în Marea Britanie trei creştini copţi au fost plasaţi de serviciile sociale într-o familie musulmană. Iniţial au fost încredinţaţi în grija unei moschei. Autorităţile britanice au refuzat să îi dea pe copii în custodia Bisericii Copte.
Persecuţia împotriva creştinilor în ţări creştine continuă şi la scară mai largă. Asistenta medicală care se roagă împreună cu un pacient este sancţionată de conducerea spitalului. Icoanele din şcoli sunt în permanentă ameninţare. Însoţitoarea de zbor care poartă o cruciuliţă la gât primeşte ordinul de sus să şi-o scoată, altfel va fi dată afară. Echipa „Internationale Milano” care are în mod tradiţional o Cruce pe tricou este somată de FIFA să-şi schimbe echipamentul.
Şcolile scot crucile din clase deşi sunt în ţări create pe principii creştine, pe vremea când alte religii discriminate pozitiv nici nu existau. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a interzis plasarea crucifixelor în şcolile din Italia, pe motiv că violează – culmea – drepturile părinţilor.
Recent, un librar de la o mare companie de cărţi din Anglia a mărturisit că a primit ordine de la conducerea executivă să pună Bibliile pe cel mai înalt raft al librăriei, în timp ce cărţile cu magie, sexualitate, orientalistică ieftină şi atacuri la adresa creştinilor tronează în vitrine.
În faţa acestei teribile persecuţii este uşor să fii sedus de teoreticienii conflictului dintre creştini şi musulmani. Însă acest conflict nu este unul adevărat. Cei mai mulţi musulmani practicanţi doresc doar să-şi spună rugăciunilor lor, să meargă la moschei şi să aibă bune relaţii cu vecinii lor. Nu am întâlnit încă nici un musulman din occident care să obiecteze împotriva purtării crucii la piept sau la expunerea unei Biblii.
Adevărul este mult mai sinistru. Suntem dominaţi de o elită seculară şi atee care urăşte islamul la fel de mult cât urăşte creştinsmul. Această elită a ateiştilor metro-politici este însă o elită interesată, care nu doreşte să atace islamul de frica represaliilor. Dar nu are nicio oprelişte în a persecuta pe creştinii majoritari.
Această elită seculară persecută creştinismul pentru că acesta reprezintă valorile tradiţiei, ale iubirii şi ale păcii pe care elita nu o poate suporta, căci promovează contrariul acestora.
Legile europene spun că nu discriminează pe nimeni, dar de fapt discriminează pe toţi în favoarea secularismului. Pentru a da un singur exemplu, 70 % dintre biologi nu sunt – conform unui studiu sociologic – de acord cu teoriile evoluţioniste ale lui Darwin, în vreme de 80% dintre ei cred în Dumnezeu. Cu toate acestea, evoluţionismul darwinist se învaţă în şcoli, iar creaţionismul biblic este ridiculizat. Acesta este ateismul prin decret de stat.
Persecuţiile cu care sunt confruntaţi creştinii sunt însă îngăduite de Dumnezeu, pentru a discerne adevăraţii creştini de cei falşi, de pseudo-credincioşi.
