Copii ucişi de indeferenţă – sinuciderele în rândul adolescenţilor din R.Moldova continuă
La 29 aprilie a.c. Publica.md ne prezintă următorul articol – Copii ucişi de indiferenţă: Două minore s-au sinucis din motive necunoscute! „Moartea recentă a două minore a şocat o ţară întreagă. Ambele s-au sinucis şi ambele aveau părinţii plecaţi peste hotare. Mergem să câştigăm bani departe de casă, dar când revenim ne găsim copiii morţi. A cui să fie vina? Doar a părinţilor sau şi a reprezentanţilor statului, care de multe ori dau dovadă numai de indiferenţă?
26 martie a fost cea mai neagră zi din viaţa Elenei Cupcic, din satul Echimăuţi, Rezina. Nepoata ei, de numai 15 ani, pe nume Alina, a fost găsită spânzurată în şopronul de lângă casă.
„13 ani am crescut-o… 13 ani. Cine-i vinovat? Nu ştiu”, a spus Elena Cupcic. Bunica presupune că fata s-a certat cu prietenele, care o ameninţau în felul următor: „Dacă nu te spânzuri tu, te spânzurăm noi”. „Şi eu o trimiteam la şcoală şi ea în ultimele trei zile nu a fost la şcoală”, a mai spus Elena Cupcic.
„Eu cred că vina cea mai mare o poartă părinţii, fiindcă au lăsat copilul sub supravegherea bunicilor”, a declarat Sergiu Burduniuc, directorul liceului din satul Echimăuţi.
Două săptămâni mai târziu – o altă tragedie similară. Cristina, o minoră de 12 ani din satul Negureni, Teleneşti, la fel este găsită spânzurată în şopronul de lângă casă. Şi de această dată, fetiţa avea părinţii plecaţi peste hotare. Motivul sinuciderii nu a fost încă stabilit.
„Niciodată nu mi-ar fi venit în cap că s-ar putea întâmpla. Poate de atâta nici nu am pătruns prea adânc în sufletul ei. Probabil, lipsa părinţilor ar fi putut-o influenţa pe această copilă”, consideră Larisa Creţu, directoarea Liceului teoretic, satul Negureni.”
În continuare articolul vorbeşte despre vina părinţilor şi a funcţionarilor, care ar trebui să evalueze copiii rămaşi fără îngrijire părintească, concluzionându-se că dacă părinţii celor două minore şi autorităţile şi-ar fi luat obligaţiunile în serios, astăzi Alina şi Cristina mai erau în viaţă.
La 6 mai curent, altă tânără de 16 ani a fost găsită spînzurată în baia din curtea casei. Părinţii fetei deasemenea plecaţi la muncă în străinătate.
Desigur că părinţii pleacă la muncă în străinătate nu de la o viaţă bună pe care o au aici, şi desigur că mulţi dintre ei îşi doresc asigurarea unui viitor decent pentru copiii lor, dar nici un ban din lume nu costă cât viaţa şi sufletul propriului copil.
În lupta cu sinuciderile în rândul adolescenţilor ar trebui să participe întreaga societate. Specialiştii susţin că sănătatea psihică a copilului este un indicator al sănătăţii morale a societăţii în general. Societatea nu e un termen abstract, societatea suntem noi. Noi ne pierdem copiii, şi atunci ce ne mai rămâne?
