- Încă de cînd este mic, să nu-i refuzați absolut nimic. Dați-i orice își dorește, orice cere, mai ales stunci cînd plînge. Astfel va crește și va crede că toți îi sunt datori cu toate și are numai drepturi.
- Cînd va începe să vorbească urît și să ocărască, voi să rîdeți. Astlel îl veți face să înțeteagă că este foarte ”deștept”!
- Nu îi spune niciodată: ”Asta este o faptă rea!”. Așa spun cei cu concepții învechite. Cînd mai tîrziu va crește și va întîlni greutățile vieții sau ceva rău i se va întîmpla, atunci va avea certitudinea că societatea este aceea care îl nedreptățește.
- Să adunați voi, ceea ce el aruncă încolo și încoace – cărți, haine, pantofi, … Să nu îi spuneți niciodată:”Adună-le, punele la loc!”. Astfel va crede că mama sa este roaba sa, și că pentru toate sunt rensponsabili ceilalți.
- Lăsați-l să vadă orice (mai ales la televizor) și să citească de toate, fără să îl îndrumați niciodată. Copilul vostru este genial și știe să facă dinstincție! Educația lui va fi astfel foarte vastă!
- Să nu îi dați nici un fel de educație duhovniciască. Să vorbiți în bătaie de joc despre credință, Biserică, preot și despre toți aceea care îi urmează. Cînd copilul va crește, ”va putea alege și singur”.
Pregătiți-vă pentru o viață plină de durere și tristețe. O veți avea!
”Călăuză pentru creșterea și educarea ortodoxă a copiilor”, pag. 92-93
