Cântec de invalid(poezie)

Ne’ntoarcem de pe front înfrânți.
Cei dragi ai noștri nu mai sunt.
Tu inimă, doar tu mai cânți,
Sub brațul bandajat și ciunt…
Voi n’auziți? Am fost pe front…
Atâta moarte, foc și sânge…
-Lăsați-l bietul!… Vagabont!…
Azi nimeni nu mai poate plânge.
Straine fete trec întoarse.
Suntem doar umbre… Ce să vadă?
Acasă vetrele sunt arse.
Dă’n floare troscotu’n ogradă.
Nevestele demult bătrâne
Și mamele plecate’n moarte.
Aicea nu putem rămâne.
La ce să mergem mai departe?
Trec tinere perechi pe stradă.
Atâta râset cald și glume!…
Cui să-i vorbești acum de țară?
Ne’ntoarcem azi în altă lume…
Această plată: Vagabont…
Se uita lung și nu’nțeleg.
Se năruie pământu’ntreg…
-Noi am murit demult pe front…