o problemă

Sărut mâna, părinte, am o problemă, nu ştiu cum să vă spun, dar vă rog să nu vă supăraţi pe mine. Eu sunt elev la seminar şi imi doresc foarte mult să ajung preot, dar am o problemă cu atenţia. Ceva de genul bolii numită ADHD, nu pot fi tot timpul atent la ore sau când predau profesorii lecţiile. Având problema aceasta, părintele director, care îmi este duhovnic, o spune la toţi. Nu ştiu dacă vrea să mă smerească sau ceva de genul acesta, dar nu-mi convine că se poartă cu mine în acest fel. Să vă dau exemplu, când îl întreb ceva sau îi zic ceva, el zice să plec că am probleme cu capul sau că am ADHD, dar am ceva asemănător, doar că nu pot fi atent mult timp la ceva. Şi îmi doresc foarte mult să ajung preot, dar fac un păcat că îl judec că nu am dreptul. Daţi-mi un sfat, ce să fac că mă simt ca şi cum aş fi în plus chiar la el în biserică, unde mă duc din copilărie, dar parcă nu m-aş mai duce la biserica părintelui director, care m-a botezat. Eu m-aş duce la cea mai apropiată mănăstire, numai să nu îl mai văd pe părintele director. Am fost şi pe la mănăstire duminica şi nu veneam cu săptămânile la părintele director la biserică, dar îl iubesc mult ca duhovnic şi îmi doresc foarte mult să aibă parte de multă sănătate şi mântuire, dar se poartă cu mine ca şi cum aş fi în plus la el la biserică şi mă simt jignit. M-am gândit că la spovedit (că doar la spovedit se poartă normal cu mine şi îmi dă sfaturi bune) să îi spun aşa „unde mă duc la mănăstire preotul nu-şi bate joc de mine şi nu-mi spune că am probleme” şi dupa ce îi spun aceasta să plec. Dar aici este o problemă „să-i zic sau să nu-i zic?” că eu îl iubesc foarte mult, chiar dacă se poartă aşa cu mine, dar cu durere în suflet o să-i zic aceasta, chiar dacă o să-mi pară rău toata viaţa, căci nu mai pot suporta. Vă rog frumos din tot sufletul daţi-mi un sfat bun, ce să fac în cazul acesta, cum să ma rog pentru părintele? Vă rog din tot sufletul să mă iertaţi dacă v-am greşit cu ceva.