îndeplinirea dorinţei ajutor pentru Domnișoara de la întrebarea 10504

Sfinţiţi părinţi, binecuvântaţi! Iată analzând vorbele spuse la într. nr.10504 sunt de părerea că dacă se poate să fie pe site organizat un mic forum cu posibilitatea membrilor de a comunica între ei, dar nu ca cele ce sunt, chiar ca forum.teologie.net, adică ceva mai personal, dar ca şi părintele să poată vedea ce anume sfaturi se dau între membri, ca nu cumva să cadă ambii în groapă, după cum scrie în Noul Testament. Adică sunt cazuri prin care trec unii, şi pot fi ca exemplu pentru alţii, fiindcă dacă să fim serioşi nici Dvs. nu sunteţi cineva care ar putea avea în sine toată informaţia de pe glob, şi eu înţeleg că numai o întrebare vă ia puteri şi obosiţi, necătând că aveţi şi parohii. Eu ştiu, vă este foarte greu. Eu numai un mesaj scriu şi simt că se duce timpul. Păcat că ascunde prenumele, fiindcă mulţi creştini care intră pe site ar pomeni-o în rugăciuni la biserică, acasă etc. şi ar căpăta mai mult. Eu dacă i-aş spune ce am păţit eu, ea atunci ar zice că ea trăieşte în rai, dar nu eu, dar m-am străduit să nu judec niciodată că uite Dumnezeu nu mi-a dat, mai ales să-L învinuiesc, dar şi mai grav să-i judec judecăţile sale, dar trebuie să spun că în toate am avut ca povăţuitor pe o măicuţă de la manastire, care fără compromisuri, dar cu o deosebită blândeţe şi seriozitate, m-a susţinut, inclusv şi un preot cu parohie şi îi am, nici n-am de gând să mă lepăd de ei, dar pe care i-am ascultat, dar care cu adevărat nu se uitau la buzunarul omului. Anume când pentru mine a venit iadul pe pământ ei rai mi l-au făcut. Dar, neapărat din partea mea le-am făcut ascultarea, şi chiar ei au primit mărturisire de păcatele mele şi nu s-au depărtat de mine, pe când eu gândeam că când o să audă ce păcate am o să mă judece, îmi era ruşine (care e cea mai mare bombă a diavolului asupra omului). Du-te, domniţă dragă la păr.Iulian sau Victor, pe care Domnul ţi i-a dat în cale şi spune-le pe faţă ce ai, dar nu prin calculator, şi o să simţeşti că numai stând şi vorbind lângă un preot, monah, monahie care nu vreau de la tine bani ci mântuire, vei simţi cum greutatea aceia sufletească se uşurează, datorită sfinţeniei pe care o au, ca preoţi, monahi, chiar se simte, şi însăşi comunităţile de credincioşi te fac să nu te simţi singur niciodată. Eu ştiu că e cam greu părinte de a se face un astfel de mic forum, aşa mai personal, intim cu mebrii conştiincioşi, devotaţi ortodoxiei, dar cu Hristos tot e posibil. Nu ştiu e bună sau nu propunerea. Dvs. sfinţiţi părinţi sunteţi cu deptul de a apecia şi a primi şi binecuvânta hotărârea de rigoare. Chiar citind starea acestei fete, mi s-a făcut milă, că uite având fecioria, care o iubeşte mult Maica Domnului, aici apare ca obiect de judecată, fapt care direct duce la pierderea credinţei. Păcat, chiar nu trebuie să se piardă. Dar o şi înţeleg, că-i este greu, e grea singurătatea. E grea……..Mă iertaţi, dar în aşa mesaje se simte o durere şi o sinceritate enormă!