Aş dori să ştiu ce să fac, să mă îndrumaţi pentru că nu mai ştiu ce e bine pentru mine. Am fost căsătorită cu un bărbat timp de trei ani, iar căsnicia a eşuat din culpa comună, dar şi a beţiei soţului și intervenţia soacrei care nu m-a vrut niciodată, m-a lăsat când aveam mai mare nevoie de el în timpul sarcinii (pe care la început a dorit-o apoi după ce a plecat mi-a cerut să fac avort şi îmi ura să moară copilul), nu a venit când am născut, nici la botez ci la insistenţele mele a venit şi a văzut-o după care am coninuat să mai vorbim la telefon pentru o perioadă şi brusc nu a mai dat nici un semn de viaţă. Fetiţa are aproape un anişor şi pe mine mă macină gândul ce o să se întâmple cu noi, cine o să o iubească ca tată, dacă propriul ei tată nu o iubeşte şi nu o caută. Chiar dacă mi-a făcut mult rău, după aproape doi ani îl iubesc foarte mult şi mi-aş dori să ne creştem împreună fetiţa. Am încercat, dar nu pot să îl uit, el în schimb umblă prin cluburi şi discoteci cu altele. Ce să fac? Am încercat să dau de el, dar mi-a închis telefonul în nas. De ce lui îi e bine dacă a făcut atât rău? Ce să fac să îmi fie bine şi mie şi fetiţei?