ce fa fac???

Bună seara! Părinte, am mai apelat la dvs şi vă mulţumesc pentru răspunsurile pe care mi le-aţi dat. Mai am o problemă şi vreau să cer un sfat ce şi cum să fac. Din nou mă confrunt cu atacuri de panică, frică că o să mor tânără (am 22 ani şi am soţ şi 2 copii) şi n-o să-mi mai văd copii. Şi astea sunt senzaţii tari, am fost la medici şi mi-au spus că din cauza stresului, că înainte de a se începe la mine asta, mai nu murise mezinul şi după s-a început totul, am început să merg la biserică, m-am mărtusit şi m-am împărtăşit de 2 ori cu ajutorul Domnului, fregventez biserica permanent. Mă simt mult mai bine, dar câte o dată mă încep gândurile că dacă aşa sau altfel va fi şi îmi încep gândurile rele, că o să se întâmple ceva cu mine şi o să rămână copiii mei fără mamă. Mă lupt cu gândurile şi nu prea se primeşte, medicii îmi dau antidiprisante, dar eu nu vreau să la iau. Eu vorbeam cu cineva despre ce îmi spunea mama şi mătuşa mea, că dacă o să moare, unde şi cum să le înmormântăm, trecea o doamnă în vârstă lângă noi şi îmi spune (uite-te, pe tine să nu te îngroape), am rămas şocată, mi-a trecut „curent electric” prin mine, mi-a stat frică şi mi s-au început din nou atacurile de panică şi gândurile că dacă ceva o să se întâmple şi etc. Ea se întorcea înapoi şi eu am întrebat-o de ce mi-a spus asa şi ea mi-a spus, că nu a avut în vedere ceva rău, ci că ea de exemplui se gătea de moartea soţului său din 1980 şi el nu demult a murit. Am rămas şocată cu ce ocazie ea a spus, ideie n-am. Mi s-a întors frică şi atacurile de panică! Ce să fac, ştiu că sunt slaba încă în credinţă? „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele”.