Peste hotare

Hristos a Înviat!!! Am o situație poate puțin ciudată, dar care totuși numi da pace. Eu sunt peste hotare și merg aici la o biserica românească. Nu am absolut nimic împotriva ei, mai ales că anume aici mi-am găsit un duhovnic care mă ajută enorm cu sfaturile lui. Și totuși este ceva care mi-i incomod să-l întreb pe el. Nu că-i judec pe români, dar fapt este că la ei nu e așa strict cu îmbrăcămintea și cu capul astupat, adică majoritatea femeilor vin la biserică în pantaloni și cu capul gol. Eu nu mă socot cu nimic mai bună ca ei, dar nu mă simt bine să intru în biserică fără basma și chiar dacă nu vin de fiecare dată in fustă până la pământ, oricum mă stărui să-mi astup pantalonii pe deasupra cu ceva mai lung. Repet că nu fac asta pentru a demonstra că sunt cu ceva mai bună, doar că așa mă simt cu conștiința împăcată. Dar tot odată mă face să mă simt ca o cioară albă, observ după priviri că atrag atenția altora și asta mă face să mă simt foarte incomod. Eu am 2 băieți, cel mai mic, de 2,5 ani, e cam năzbâtios, nu vrea să stea locului și de asta de multe ori vin spre sfârșitul slujbei doar pentru a-i împărtăși. Nu vă închipuiți ce penibil mă simt când aștept în rând la împărtășit iar cel mic face capricii fiind nerăbdător, eu cu capul acoperit și îmbrăcată mai ” feminin” și simt cum toate privirile sunt asupra mea, îmi vine să mă fac cât o furnică, să nu mă vadă nimeni. Am impresia că-i smintesc pe toți. Mă gândesc uneori dacă nu ar fi mai bine să mă îmbrac și eu ca ei, ca să nu bat așa tare la ochi? Iertați-mă dacă e prostească întrebarea mea, dacă socotiti că nu merită un răspuns, am să înțeleg perfect . Mulțumesc și Doamne Ajută!!