Scumpă soră, nu vreau să te sfătuiesc pentru că nu am cunoștințele necesare, primește cuvintele mele ca de la cea mai mică prietenă a ta care a trecut prin aceleași stări. Lupta cu deznădejdea e mereu grea, renunți să crezi că va fi bine de fapt renunți la lupta în sine și nimic bun nu urmează. De când m-am întors la Hristos au început cele mari greutăți și încercări, ia timp până să înveți să nu te revolți, dar nu a zis nimeni că viața duhovnicească e comodă, Mântuitorul ne-a avertizat ca în lume vom avea necazuri. Sunt mulți care au încercări peste încercări și în loc să înțeleagă, să-și îndrepte viața mai mult se supără pe Dumnezeu și îndepărtându-se de harul Său trăiesc în iad încă de pe pământ, mor nepocăiți. Dumnezeu ne iubește și tot ce îngăduie e pentru a ne încerca dragostea și credința și mai ales răbdarea. Tu știi deja ce trebuie să faci, doar că ești puțin supărată, dar stările astea trec, dacă accepți și trăiești și tristețea de acum cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu, o să-ți pară mai ușor, iar rugăciunea e așa de importantă, s-ar putea să fie mai importantă o rugăciune când ne e greu să ne motivăm și pare o corvoadă decât o rugăciune cu lacrimi. Totul probează dragostea noastră pentru Domnul. Iar despre duhovnic ar fi bine să mai cauți dacă vezi că nu te odihnesc povețele sființiei sale, roagă-te să găsești părintele potrivit pentru sufletul tău care să te înțeleagă și pe care să-l iubești, ai să vezi că te vei liniști mult când vei fi sub ascultarea unui așa părinte, o să simți ca te ține de mână când ți-e greu și poartă povara cu tine.

Să te ajute Dumnezeu!