Muţumesc

Ca şi continuare la întrebarea nr. 4085. În primul rând mulţumesc părinte Vitalii Mereuţanu. Recunosc că şi în biserică, chiar dacă mă simt liniştit de foarte multe ori mintea îmi zboară la aceeaşi persoană care, dacă nu exagerez, mi-a pus stăpânire pe inimă cu atât mai mult, când sunt în afara bisericii. Chiar mă enervez eu pe mine, când stau şi mă rog (acasă sau la biserică), că nu sunt în stare să mă concentrez asupra rugăciunii şi nu sunt în stare măcar o simplă şi scurtă rugaciune să o spun aşa cum ar trebui (şi atunci cum să-mi fie ascultate rugăciunile). La fel de mult sunt foarte conştient despre faptul că fac un mare păcat şi cu ruşine spun, că de multe ori în loc să mă rog la Dumnezeu să mă ferească de păcate, eu ÎL rugam să mă ajute să săvârşesc acest păcat (mi-e ruşine să spun asta, dar e adevărat). Pur şi simplu probabil că îmi doream atât de mult să mă liniştesc sufleteşte şi în multe momente cred că asta m-ar linişti. Aş vrea să pot, şi cer ajutor, să poată fi Dumnezeu în mintea şi în sufletul meu aşa cum este în prezent persoana, care îmi provoacă aceste stări de nelinişte. Dacă s-ar putea, aş dori să-mi daţi o adresă de e-mail. Vă mulţumesc. Doamne ajută!