Hristos a înviat! Părinte vă mulţumesc pentru tot, deşi poate de la bun început puţin m-am agitat că mi-au părut cam dure cuvintele d-ră, dar răpunsul precedent m-a liniştit, înţeleg totul. Acum aş vrea să vă cer îndrumare pentru părinţii mei. Tatăl meu lucrează pe automobil cu diverşi oameni. Se ocupă cu transportarea mărfurilor prin oraş. Recent tata primise un sunet de la o femeie – îl invitase la o bere – iar mama fiind alături, a auzit conversaţia, şi iată aici totul a început! Deşi tata a refuzat să iasă mama îl învinuieşte pe tata ca a schimbat-o şi că are altă femeie pe lângă ea, deşi până acum de când mă ştiu aşa lucruri nu s-au mai întâmplat – au fost, dar mici scene de gelozie pe fleacuri. Dar de aceasta dată mama parcă şi-a pierdut controlul, l-a numit cu cuvinte proaste, tata a ajuns să jure pe propria vedere că nu a fost nimic şi aşa lucruri nu a făcut, că această femeie este o clientă de-a lui pe serviciu. M-am implicat şi eu, că deja nu se mai putea (locuiesc cu părinţii), acum mama mă învinuieşte pentru faptul că i-am luat apărarea tatei – sincer vorbind eu îl cred pe tata. Părinţii mei au peste 50 ani. Când îi auzeam certindu-se atât de urât, mi-am închipuit că şi familia în care mă implicasem şi eu cu acel bărbat însurat – situaţia era la fel, iar fata lor la fel a suferit precum eu acum – că nu pot să-mi aud părinţii certinduse atât de urât, şi mă cert cu mama din această cauză. O fi oare o răsplată pentru mine prin părinţii mei? Şi ce s-ar putea face acum, dacă mama e ferm convinsă că tata are amantă, deşi eu acest lucru nu-l cred absolut deloc! S-a creat acasă aşa o atmosferă că nici eu, nici tata, nici mama nu avem plăcere să venim acasă. Ce e de făcut? Vă mulţumesc.