Sărut mâna, părine. Eu, păcătoasa, deşi am avut intenţia să postesc săptămâna asta ca mai apoi să mă spovedesc şi să mă împărtăşesc, simt că n-am făcut-o cum trebuie. Nici nu m-am rugat mai mult, nici milostenie, m-am lenevit, am privit şi televizorul, chiar dacă nu mănânc de frupt, mănânc prea mult şi fără trebuinţă, deşi am hotărât la începutul postului să mă debarasez de această patima…şi mă gândesc ce să fac: să mă marturisesc săptămâna asta ori să mai aştept una până ma voi îndrepta mai bine? Şi permiteţi-mi să mai dau o întrebare. Eu ţin la părintele meu duhovnic, parcă îl apreciez, dar o dată cineva mi-a zis ceva rău de el, iar acel gând s-a cuibărit vreo doua zile în mintea mea. Eu parcă încercam să nu-l observ, dar el nu-mi dădea pace. A fost o ispită sau deja un păcat? Când mă voi spovedi trebuie să-i spun, părinte, v-am gândit de rău? Mă rog de mă iertaţi şi Doamne ajută!