Dragă Tatiana. Să vă contraziceţi sau vă certaţi cu colegii cred că nu merită, şi nici nu o să câştigaşi prea mult. Dacă nu vă consideraţi în stare să fiţi un adevărat Apostol printre ei, atunci cred că nici nu e cazul. Cel mai bine să vă învăţaţi să aveţi răbdare cu ei şi chiar să vă rugaţi pentru ei. Hristos a răbdat multe! Poate merită să răbdăm şi noi toate câte ni se întâmplă şi cu adevărat să spunem cum aţi menţionat şi dvs: „Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac”! Şi cu atât mai mult să nu vă „descărcaţi”  pe bieţii copilaşi. Căci pentru ei sunteţi exemplu viu de trăire, de credinţă. Şi ce pot învăţa de la o mamă care în loc să-i sărute, îmbrăţişeze după o zi de lipsă în viaţa lor le aduce în loc de iubire ceartă şi ocări, şi încă şi nemeritate. În privinţa canonului, acesta este departe de a fi o pedeapsă, este un mijloc de însănătoşire a firii omeneşti. Întocmai pentru a merita acea viaţă veşnică pe care ne-o dorim, adică raiul. Şi trebuie să-l îndeplinim acum cât avem posibilitate, căci de ne vom despărţi de viaţa aceasta pământeacă mai nimic nu vom mai putea schimba. Momentul de schimbate este astăzi şi acum, nu mâine sau altădată. 

Doamne ajută şi mântuire sufletului.

Prot Victor Mihalachi