relatiile trupesti in casnicie

Părinte, de ce femeile în cadrul căsniciei, la un moment dat, simt repulsie faţă de soţii lor şi nu mai doresc să mai întreţină relaţii trupeşti deloc? Şi eu am simţit asta în căsnicia mea, nu mai suportam ideea de act sexual şi chiar mi se făcea silă. O să spuneţi că e vina femeii, că ea trebuie să se gândească şi la nevoile bărbatului, dar când bărbatul e permanent beat şi cere relaţii? Sau se mai întâmplă să fie certuri – aici într-adevăr se poate lucra să se diminueze efectele psihice şi să se ajungă, iar la memoria dragostei dintre soţi. Dacă bărbaţii sunt foarte fericiţi de simplul contact, de ce femeile se satură atât de repede, sau de ce nu pot face compromisuri. Uneori bărbaţilor le vin idei complicate, absolut de inspiraţie drăcească ca să le aplice cu soţiile în pat. Şi dacă soţia refuză, e catalogată drept o „mironosiţă”, chiar de către soţ. Îmi cer iertare, nu vreau să fiu sminteală, cred că această problemă a femeilor în cuplu poate fi rezolvată cu credinţă curată în Dumnezeu, cu smerenie şi simplitate, cu gânduri de pace sufletească. Poate că este o problemă de depresie a femeii, sau o ispită a diavolului ca să îl priveze pe soţ de relaţii, sau un cusur al femeii care face asta soţului din răzbunare împingându-l la desfrânări în afara căsniciei, ce este, Părinte? În cazul meu a fost egoismul, lipsa de răbdare, inconştientizarea faptului că soţul/ bărbatul într-adevar este capul femeii şi că femeia ar trebui să îl asculte şi să îi confere sentimentul de bărbăţie, să îi lase lui ocupaţii pe care efectuându-le să se simtă conducătorul familiei…nici nu mai ştiu. Mi-a fost frică de amploarea pe care ar fi luat-o „stăpânirea” unui bărbat asupra mea şi am avansat în partea mea a balanţei până a „pocnit” căsnicia în două. Multor femei le este teama de bărbatul de dincolo de faza de început a relaţiei. Doamne, întăreşte-ne în credinţă şi ridică-ne atunci când vrem să ne lasăm în jos să ne ocupăm cu altceva decât cu credinţa în Dumnezeu! Amin.