Psaltirea

Sărut mâna, sfinţiţi părinţi, cu binecuvântarea părintelui duhovnic, am început de ceva timp să citesc Paraclisul Maicii Domnului, psaltirea şi când reuşesc citesc şi acatistul sfântului ierarh Nicolae, sunt momente când citesc paraclisul, mă cuprinde o stare de bucurie şi uşurare fără motiv, dar bucuria mea nu durează mult, fiindcă atunci când încep să citesc psaltirea, încep să mă năvălească nişte gânduri de hulă şi de necredinţă, de desfrânare pe care nu le mai suport, mi-e scârbă de mine şi în loc să mă simt uşurată, fiindcă îl cinstesc pe Dumnezeu, de cele mai multe ori mă simt vinovată pentru că greşesc având astfel de gânduri, uneori simt o exaltare interioară nemotivată de parca aş striga în gura mare: ,,Slavă Ţie,Doamne!”, alteori, rugăciunea mea se transformă într-un coşmar adevărat, ce să fac? Sunt o păcătoasă, sunt rea, sufletul meu nu este curat, greşesc şi cu fapta dar, toate păcatele mele survin din gândurile mele şi cugetările mele, cum să scap de ele, am făcut cu ceva timp în urmă o mărturisire generală, dar de astfel de gânduri nu reuşesc să scap, ce să fac, ajutaţi-mă! De psaltire şi de celelalte rugăciuni, oricum nu mă las, fie ce-o fi! Să aveţi parte de cele veşnice!