Către cine ne arătăm mila?

În zilele noastre, printre miile de cerşetori care au, într-adevăr, nevoie de ajutorul nostru există şi o adevărată industrie a cerşetoriei ce ne face să fim reticenţi în a da bani celor ce întind mâna către noi. Am devenit atât de suspicioşi, încât stăm pe gânduri chiar şi înainte de a ajuta un om amărât şi murdar, care este evident că nu de bine a ieşit la cerşit. Deşi cel năpăstuit se aflăîntr-o stare deplorabilă, nu putem să nu ne întrebăm dacă de banii obţinuţi îşi va lua ţigări sau băutură sau îi va da unuia care se află în spatele acestei „afaceri”. 
Lucrurile par destul de complicate, neştiind ce să mai credem, dacă e bine să le dăm bani acestor oameni sau nu. Însă, dacă ne amintim de cuvintele Mântuitorului „Oricui îţi cere, dă-i”, această situaţie începe să devină mai clară în mintea fiecăruia. Dacă vrem cu adevărat să ajutăm o astfel de persoană, trebuie să îi dăm bani sau orice altceva cu inima deschisă, având convingerea că ajutăm un om aflat într-o situaţie extrem de gravă, fără a ne pune alte întrebări care să umbrească gestul nostru de milostivenie. Acum ceva timp, în Capitală, se desfăşura o campanie împotriva cerşetoriei, tot Bucureştiul fiind împânzit de afişe pe care era inscripţionat mesajul: „Dacă aţi şti că un cerşetor câştigă până la 5.000 de lei lunar, i-aţi mai da bani?”. Campania dorea să ne dezveţe de obiceiul de a mai da bani cerşetorilor, însă ea dezinforma şi urmărea doar să-şi atingă scopul cu orice preţ. Câţi cerşetori pot câştiga atâţia bani? Extrem de puţini, în mod sigur. Dacă mergeţi prin Bucureşti sau în alt oraş noaptea, veţi observa oameni care dorm pe străzi, în frig, murdari, cu haine rupte şi lihniţi de foame. Dacă ar câştiga suma de 5.000 de lei, nu cred că ar mai îndura frigul unei nopţi de iarnă, dormind în stradă. Tot auzim că cerşetoria a devenit o afacere şi că în spatele celor care cer se află adevărate reţele care îi îmbogăţesc pe unii, exploatându-i pe cei nevoiaşi şi lipsiţi de apărare. În mod sigur există şi astfel de reţele conduse de oameni fără scrupule, care, din dorinţa de a se îmbogăţi, uită de milă şi bunătate, îi trimit la cerşit pe bătrânii şi copiii neajutoraţi, pe care îi şi schilodesc ca să poată impresiona mai bine trecătorii. Din păcate, aceşti nefericiţi ai sorţii, dacă în ziua respectivă nu aduc o anumită sumă de bani „patronilor”, primesc crunte bătăi. Dar şi astfel de cazuri nu trebuie generalizate. Mulţi oameni pe care îi vedem la colţ de stradă cerşesc pentru că într-adevăr sunt disperaţi şi nu au ce mânca în ziua respectivă.

Copiii, obligaţi să cerşească

Cel mai trist este atunci când copiii care s-au născut în familii dezorganizate sunt obligaţi să aducă bani în casă prin cerşit. Într-o noapte de sfârşit de octombrie, eram la semafor în maşină cu o prietenă, plecată de mulţi ani din România într-o ţară nordică şi civilizată, unde cerşetorii sunt un caz destul de rar. Pe când aşteptam să se facă verde, la geamul maşinii apare o fetiţă frumoasă, cu ochii albaştri, dar murdară şi desculţă, care ne cerea nişte bani. Prietena mea, neobişnuită cu aşa ceva, a oprit maşina şi a început să discute cu fetiţa. Printre lacrimi, micuţa ne-a povestit ce situaţie familială grea are acasă, cum tatăl său alcoolic o trimite la cerşit, iar dacă nu-i aduce bani, primeşte nişte bătăi greu de suportat pentru orice fiinţă umană. În aceste condiţii, i-am dat fetiţei, pe lângă bani, şi nişte sendvişuri cumpărate de la un magazin non-stop, pe care le-a mâncat ca un om care de multă vreme nu mai văzuse mâncare. Am plecat de acolo impresionate şi oarecum mulţumite că am ajutat un om, chiar şi numai pentru o zi, deşi ne-am fi dorit să facem mai mult pentru ea. Cine vrea să ajute un cerşetor îi poate da nu neapărat bani, ci alimente sau nişte pături cu care să se învelească pe timpul nopţii. De câte ori nu aruncăm mâncarea pentru că s-a stricat, pentru că n-am reuşit s-o consumăm la timp (deci, am făcut prea multă) sau păturile, fie ele şi puţin uzate?

Biserica îi condamnă pe falşii cerşetori

Biserica condamnă cerşetoria ca meserie, practicată doar pentru că unei persoane nu-i place munca şi preferă să-şi câştige pâinea înşelând şi exploatând pe alţii care se înduioşează mai uşor. Însuşi Mântuitorul spunea: „Oricine cere ceva de la tine, dă-i şi nu-i mai cere înapoi, căci Tatăl vrea ca tuturor să li se dea din darurile sale. Fericit este cine dă, potrivit poruncilor Domnului, căci acela este neprihănit. Vai de cel ce ia, căci dacă ia fiind lipsit, nu se va osândi, dar dacă ia fără să fie lipsit, îşi va da seama înaintea lui Dumnezeu de ce şi pentru ce a luat şi în ceasul dreptelor cercetări va fi întrebat de toate câte a făcut şi nu va scăpa de acolo până ce nu va da înapoi şi cel din urmă ban luat fără nevoie” (Matei 5, 26).

„Acela pe care îl ajuţi poate să fie Hristos”

Întrebat de cineva despre cerşetori, despre ce oameni trebuie miluiţi, părintele Arsenie Papacioc, duhovnicul Mănăstirii „Sfânta Maria” din Techirghiol, spunea: „Să faceţi milostenie, pomană. Daţi de pomană. O, dacă aţi şti!… Şi Vlahuţă spune: „Mila e toată Scriptura!”. Cel mai mare lucru posibil ăsta este. Pentru că atunci înseamnă că iubeşti. Şi, iată, înseamnă educaţie. Domnule, dacă spune: „însutit veţi primi”, nu te teme că sărăceşti. Vrei să te îmbogăţeşti? Dă! Dar ce, urmărim să ne îmbogăţim? Mă doare inima de cel sărac. Nu te doare inima de el, deloc? Eu am fost surprins de un cerşetor, care era fără picioare, pe stradă. Şi ăsta aştepta să îmi vărs buzunarele, nu glumă. Dar eu n-aveam nimic. S-a întâmplat să n-am nimic. Mergeam pe jos, nu aveam bani de maşină. Şi i-am spus: „Frate, nu te supăra, n-am nimic, dar îţi dau o mână caldă!” „O, părinte, aşa ceva nu mi-a dat nimeni”. Şi-mi zic: „Am brodit-o! Am biruit!”… Ei, vreau să vă spun: nu fiţi nepăsători. Şi nu aşteptaţi să-i întâlniţi. Căutaţi-i! Căutaţi-i, pentru că, găsindu-i pe ei, te-ai găsit pe tine. Te-ai consemnat acolo, sus. Nu te poate uita Mântuitorul, nu te poate uita când faci o milostenie. Şi rupeţi din voi cu orice chip… A milostivi pe unul, pe altul, aici se arată că tu eşti Hristos. Apoi, nici nu ştii că acela pe care îl ajuţi poate să fie Hristos. El nu întinde mâna să-i dai. El întinde mâna să-ţi dea împărăţia cerului şi tu nu observi. Şi, de regulă, oamenii caută bănuţul cel mai mic. Fraţii mei, ţineţi minte: cerşetorii sunt personaje biblice! Ai trecut pe lângă mântuirea ta aşa de uşor! Şi mai grozav, l-ai dispreţuit pe cerşetor! Cerşetorii nu pier niciodată. Fac sobor la margine de drum şi împart ce s-a căpătat, şi zic: „Asta-i de la cutare. Pomeneşte-l, Doamne, întru împărăţia Ta!”. Şi are valoare. Mântuitorul, ca să ne încurajeze, a spus: însutit veţi primi! Vrei să te îmbogăţeşti? Dă tot ce ai! Primeşti însutit! Lucrul acesta nu-l vorbesc de la mine”.

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR