Când eşti în linişte şi pace,
Cu darurui binecuvântat,
Spre Domnul faţa îţi întoarce
Şi roagă-te neâncetat.
Când greul vieţii te doboară
Sau fericirea te-a lăsat,
Cu mulţumire vino iară
Şi roagă-te neâncetat.
De eşti bogat şi-ţi cade mană
Ori eşti sărac şi-nstrăinat,
Găseşte-a sufletului hrană –
Zic: roagă-te neâncetat.
Când eşti văzut de lumea toată
Sau toată lumea te-a uitat,
Eşti prinţ sau cerşetor în stradă
Tu roagă-te neâncetat.
Eşti drept sau putred de păcate,
Eşti tată sau copil curat,
Stăpân sau rob, fără dreptate,
Oricum, te roagă ne-ncetat.
Ai funcţii-nalte şi măreţe,
De eşti femee sau bărbat,
Cînd eşti uscat de bătrâneţe –
Crezând, te roagă ne-ncetat.
Mergând la luptă sau la coasă,
De eşti venit sau eşti plecat,
Sub cerul liber sau în casă,
Tu roagă-te neâncetat.
Suspini de dor sau de durere,
Eşti necăjit sau întristat,
De eşti slăbit sau în putere
Tu roagă-te neâncetat.
Când boala trupu-ţi răscoleşte,
Eşti orb sau grai nu ţi s-a dat,
Când vezi că moartea te pândeşte
Tu roagă-te neâncetat.
Pălit de ger, ars de căldură,
De eşti flămând sau însetat,
Când lacătulţi-e pus la gură,
În gând, te roagă ne-ncetat.
Când singur timpu-ţi vei petrece
Sau de popor înconjurat,
De va fi timpul cald sau rece,
Oricând, te roagă ne-ncetat.
Când n-ai părinţi, nici fraţi, nici soră
Şi nici un om apropiat,
Găseşte-n lumeata o oră
Ca să te rogi neâncetat.
De n-ai avea nici o fiinţă
În viaţă sprijin să-ţi fi dat,
Când ai puţină cunoştinţă
Te roagă simplu, ne-ncetat.
Mizeria când te sminteşte,
Credinţa de ţi-ai ruinat,
Întâi păcatul tău priveşte
Şi roagă-te neâncetat.
De te-am lovit cumva în spate
Şi eşti pe mine supărat,
Te rog să-mi dai iertare, frate,
Şi roagă-te neâncetat.
De vezi cum răul mă doboară
Şi-ţi este milă să nu cad,
Spre paza mea, în orice seară,
Tu roagă-te neâncetat.
Când m-oi ruga şi eu, în grabă,
Să fie-al tău păcat iertat,
Simţind că ruga mea-i prea slabă
Tu să te rogi neâncetat.
Trecând prin toate cu nădejde,
Prin foc şi apă încercat
Sau chiar cuprins de deznădejde
Aşa te roagă ne-ncetat:
Părinte Sfinte, mă primeşte
La Tine, Cel ce m-ai chemat
Şi-n mine Te sălăşluieşte
Ca să mă rog neâncetat!
Prot. Nicolae Jelihovschii
1998
