Nu te avem aproape,
Chiar de eşti printre noi,
Te-ai stins cu crucea-n spate,
În lacrimi de eroi.
Ne aşteptai de sărbători
Cu inima plîngînd de dor,
Iar azi ne chemi din nemurire
La taina de pomenire.
Din ce-ai muncit şi ţi-a rodit,
La toţi ne-ai împărţit.
Pe jumătate, în boală, te răceai,
Cu cealaltă – cald ne-mbrăţişai.
Ne-ai vegheat copilăria,
Joaca şi bucuria.
Din dragul tău de noi creşteau cireşe dulci,
În vale – zmeură şi nuci,
Umpleai grădina de culori,
Şi struguri cu gust de flori.
Orice în jurul tău prindea viaţă,
Le începeai cu zorile de dimineaţă.
Găteai bucatele cele mai bune
Şi seara ne-ndulceai din lapte cald cu pîine.
Iar nopţile ne-ai învăţat rostul-
Nu ne lăsai spre somn fără de „Tatăl nostru”.
Cu pace şi cu busuioc în mînă
Într-a Duminicii lumină,
Mergeai la Biserică, la rugăciune,
Ne pomeneai în gînd şi ne scriai pe nume.
În drumul tău spre Dumnezeu,
Datori sîntem a-L ruga mereu:
Să te fericească –
Că mult ai suferit,
Să te odihnească –
Că mult ai mai muncit!
Silvia Efros
