Nu simţiţi? Ca niciodată
A crescut pămîntul!
E prea mult pământ în lume,
Prea puţin Cuvîntul!
Te loveşti de lut în stradă,
Moare-n lut iubirea,
Lut pe lut mereu se pradă
Să-şi hrănească firea.
Se respiră cu ţărînă,
Tot cu ea se moare,
Nu mai ştii în care mînă
Sufletul te doare.
De materie – gîndirea,
Tot din ea voinţa,
Din materie – simţirea!
Din ce-o fi credinţa?
Praful e la modă. Iată
Vîntul se-nteţeşte…
Zboară praful, cine-l iartă?
Şi pămîntul creşte.
Prot. Nicolae Jelihovschi
