Trebuie să fim pregătiţi să facem răbdare şi să ne rugăm la Dumnezeu

Încă de la începutul creştinătăţii, însuşi Sfântul Ioan Botezătorul a propovăduit: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!” Încă de atuncea. Adică, cel mai important lucru pentru fiecare din noi este să ne pocăim. Să nu zicem că „o să mai trăiesc” sau cutare… „Astăzi de veţi auzi glasul Domnului, să nu vă învârtoşaţi inimile, să vă pocăiţi”^[1].

Mai cu seamă cum e acuma – s-a apropiat împărăţia lui Antihrist şi sunt atâtea de multe ispite, şi atâţia duşmani mari are Ortodoxia – , nu ne rămâne altceva decât să ne pocăim. Tot ce-am făcut în viaţa noastră, neapărat să ne ducem să ne spovedim la părintele duhovnicesc şi îl va lumina harul Sfântului Duh să ne spună ce să facem ca să ne putem mântui.

În ceea ce te va găsi moartea, cum te va găsi moartea, scrie Sfânta Carte, într-aceea te va judeca Dumnezeu. De aceea, să fim totdeauna pregătiţi, că vedeţi, fiindcă s-a apropiat împărăţia lui Antihrist, cu mare răutate s-a pornit stăpânitorul lumii acesteia ca să pună pecetea lui Antihrist pe fiecare din creştini. Pecetea 666 înseamnă că eşti contra lui Hristos, de aceea i se zice Antihrist. De aceea nu poţi să te îndreptezi, să spui că „zic ei aşa, dar eu cred în Hristos”. Dacă crezi în Hristos, să nu primeşti pecetea să ţi-o pună pe frunte şi pe mână. Dar mai întâi o să ţi-o pună pe buletin şi după aceea merg înainte, că aşa au devenit timpurile. 

Lucrurile astea le-a spus Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu încă de la începutul creştinătăţii. Acuma le vedem şi noi, care toată viaţa noastră am citit despre Antihrist, că vine şi face cutare. Şi am citit ceea ce a scris Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu în Apocalipsă, dar acuma le vedem cu ochii.

Vedeţi, organizaţia asta care uneşte toată Europa la un loc, de-acuma orice zic conducătorii ei, aceea trebuie să se facă. Vezi? Conducătorii din fiecare ţară nu mai pot face ce vor ei, decât ceea ce li se ordonă de acolo, de la direcţia care conduce Europa.

De aceea noi, creştinii, trebuie să fim pregătiţi şi să facem răbdare, să ne rugăm la Dumnezeu. Nu ne lipseşte altceva decât să ne rugăm la Dumnezeu să ne lumineze mintea, nu numai nouă, ci şi conducătorilor Bisericii. Că şi conducătorii Bisericii sunt oameni, şi de multe ori alunecă şi ei, cu toate că sunt oameni culţi, oameni învăţaţi în ţări străine. Dar de multe ori asta mai mult i-a păgubit decât le-a folosit, fiindcă noi, ortodocşii, ca drept-creştini, dacă căutăm să învăţăm la cei ce nu sunt ortodocşi, atuncea o să avem pagubă, după cum se vede. De aceea să ne rugăm la Dumnezeu să-i lumineze şi pe acei care conduc Ortodoxia, să nu accepte ceea ce nu-i plăcut lui Dumnezeu. Şi vezi? Aceia care sunt într-adevăr ierarhi n-o să accepte ceea ce se va spune contra Ortodoxiei şi vor avea probleme cu autorităţile, că autorită8ţile, toate, sunt contra lui Hristos.

Noi suntem datori ca sângele nostru să-l vărsăm ca să apărăm Ortodoxia. Doară sunt zeci de milioane de mucenici care şi-au vărsat sângele în timpurile acestea şi nu s-o cruţat pe sine, şi aşa au sfinţit Ortodoxia. Iar nouă, acuma, să ne fie ruşine să spunem că noi suntem adevăraţii creştini, fiindcă se supără conducătorii lumii acesteia? Nu poate să fie vreodată creştin acela care să zică: „Nu vorbi pentru apărarea Ortodoxiei!” Acela e duşmanul Ortodoxiei. Dacă sunt şi arhierei de acest fel înseamnă că s-au îmbrăcat, cum scrie la Sfânta Evanghelie, în haine de oaie. Vasăzică, ca şi conducători ei sunt îmbrăcaţi în piei de oaie, dar înăuntru sunt lupi răpitori. Aceia-s cei mai primejdioşi. De aceea, de la început am spus că să ne rugăm să ne lumineze Dumnezeu şi pe noi, şi pe conducătorii Bisericii.

La sfârşitul lumii, scriu Sfinţii Părinţi, o să fie un război, o să fie un potop, nu cum l-a adus Dumnezeu pentru păcatele oamenilor atuncea, cu apa. O să fie un război, un potop de foc pe care-l va aduce omenirea din cauza răutăţilor ei celor mari. Şi numai Dumnezeu ştie unde or mai rămânea ceva suflete vii, ca să nu să se distrugă omenirea de pe planeta noastră.

Dar dacă omenirea se pocăieşte, aleargă la pocăinţă înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu mai amână pedeapsa. De aceea, vezi, toate proorociile nu spun că în cutare timp o să fie necazul, în cutare zi, în cutare ceas, nu spun. Putea Dumnezeu să spună, dar a ascuns asta, ca omul totdeauna să fie pregătit: „Măi, dacă-i acuma sfârşitul? Ia să mă pocăiesc!” Alţii, dacă ar şti ziua şi ceasul, ar zice: „Mai am încă zece ani de trăit, acuma să fac toate fărădelegile şi toate poftele mele, că tot o să pier.” De aceea Dumnezeu a ascuns şi pentru mine şi pentru alţii, tot pentru binele nostru.

 

Cuviosul Dionisie de la Colciu, Sfântul Munte Athos

Articol aparut in nr 20 al revistei Familia Ortodoxa