7 noiembrie 2026 · stil nou
25 octombrie 2026 · stil vechi
Sâmbăta de pomenire a celor adormiți dinaintea Sfântului Dimitrie. Sfinții Mucenici Marchian și Martirie (circa 355).
Sfinții Cuvioși Martirie diaconul și Martirie zăvorâtul, de la Pecerska, din Peșterile de Departe (secolele XIII–XIV). Sfântul Mucenic Anastasie (secolul al III-lea). Sfânta Dreaptă Tavita (secolul I). Sfânta Cuvioasă Matrona Vlasova Mărturisitoarea (1963).
Lecturi în limba română
Ordinea lecturilor, potrivit calendarului:
2 Corinteni, pericopa 185, VIII, 1–5.
Luca, pericopa 29, VII, 1–10.
Pentru cei adormiți: 1 Tesaloniceni, pericopa 270, IV, 13–17.
Ioan, pericopa 16, V, 24–30.
La Sfânta Liturghie
Apostolul de rând — 2 Corinteni 8:1-5
8:1 Și vă fac cunoscut, fraților, harul lui Dumnezeu cel dăruit în Bisericile Macedoniei ;
8:2 Că în multa lor încercare de necaz, prisosul bucuriei lor și sărăcia lor cea adâncă au sporit în bogăția dărniciei lor,
8:3 Căci mărturisesc că de voia lor au dat, după putere și peste putere,
8:4 Cu multă rugăminte cerând har de a lua și ei parte la ajutorarea sfinților.
8:5 Și au făcut nu după cum au nădăjduit, ci s-au dat pe ei înșiși întâi Domnului și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu,
Evanghelia de rând — Luca 7:1-10
7:1 Și după ce a sfârșit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.
7:2 Iar sluga unui sutaș, care era la el în cinste, fiind bolnavă era să moară.
7:3 Și auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină și să vindece pe sluga lui.
7:4 Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicând : Vrednic este să-i faci lui aceasta,
7:5 Căci iubește neamul nostru și el ne-a zidit sinagoga.
7:6 Iar Iisus mergea cu ei. Și nefiind El acum departe de casă, a trimis la El prieteni, zicându-I : Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu.
7:7 De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune cu cuvântul și se va vindeca sluga mea.
7:8 Căci și eu sunt om pus sub stăpânire, având sub mine ostași, și zic acestuia : Du-te, și se duce, și altuia : Vino, și vine, și slugii mele : Fă aceasta, și face.
7:9 Iar Iisus, auzind acestea, S-a minunat de el și, întorcându-Se, a zis mulțimii care venea după El : Zic vouă că nici în Israel n-am aflat atâta credință ;
7:10 Și întorcându-se cei trimiși acasă, au găsit sluga sănătoasă.
Apostolul celor adormiți — 1 Tesaloniceni 4:13-17
4:13 Fraților, despre cei ce au adormit, nu voim să fiți în neștiință, ca să nu vă întristați, ca ceilalți, care nu au nădejde,
4:14 Pentru că de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiți întru Iisus, îi va aduce împreună cu El.
4:15 Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiți,
4:16 Pentru că Însuși Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și cei morți întru Hristos vor învia întâi,
4:17 După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, și așa pururea vom fi cu Domnul.
Evanghelia celor adormiți — Ioan 5:24-30
5:24 Adevărat, adevărat zic vouă : Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viață.
5:25 Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce vor auzi vor învia.
5:26 Căci precum Tatăl are viață în Sine, așa I-a dat și Fiului să aibă viață în Sine ;
5:27 Și I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului.
5:28 Nu vă mirați de aceasta ; căci vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui,
5:29 Și vor ieși, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieții și cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.
5:30 Eu nu pot să fac de la Mine nimic ; precum aud, judec ; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.
Indicații tipiconale
Sâmbăta de pomenire a celor adormiți dinaintea Sfântului Dimitrie. Sfinții Mucenici Marchian și Martirie.
Sfânta Dreaptă Tavita.
Sfântul Cuvios Martirie diaconul, de la Pecerska, din Peșterile de Departe.
2 Corinteni, pericopa 185, VIII, 1–5
Luca, pericopa 29, VII, 1–10
Pentru cei adormiți: 1 Tesaloniceni, pericopa 270, IV, 13–17
Ioan, pericopa 16, V, 24–30
Spre deosebire de sâmbetele de pomenire a celor adormiți dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne și dinaintea Cincizecimii, care au însemnătate pentru întreaga Biserică, Tipicul nu vorbește despre Sâmbăta Sfântului Dimitrie, aceasta fiind o rânduială de evlavie rusească.
Pomenirea celor adormiți de Sâmbăta Sfântului Dimitrie se săvârșește în sâmbăta dinaintea pomenirii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic, 26 octombrie pe stil vechi, dacă în acea sâmbătă nu cade un praznic cu priveghere sau cu polieleu. Dacă există o asemenea suprapunere, pomenirea se mută în sâmbăta anterioară sâmbetei dinaintea Sfântului Dimitrie.
Slujba Sfinților Mucenici Marchian și Martirie se săvârșește împreună cu slujba de sâmbătă a Octoihului, potrivit capitolului al 13-lea din Tipic.
La Vecernie, catisma a 18-a.
La „Doamne, strigat-am”, stihirile pe 6: ale mucenicilor, glasul al 4-lea – 3, și cele mucenicești din Octoih, glasul al 5-lea – 3: a 2-a „Cu pavăza credinței...”, a 3-a aceeași, a 4-a „De toate cele pământești...”; vezi la „Doamne, strigat-am”. „Slavă” – a mucenicilor, glasul 1: „Ucenici și următori...”, „Și acum” – dogmatica, glasul al 5-lea: „În Marea Roșie...”.
Nu se face vohod. Prochimenul zilei, glasul al 7-lea: „Dumnezeule, Tu ești sprijinitorul meu...”, cu stihul.
La stihovnă, stihirile Octoihului, glasul al 5-lea, cu stihurile pentru cei adormiți: „Fericiți sunt cei pe care i-ai ales...” și celelalte. „Slavă” – a mucenicilor, glasul al 3-lea: „Luminători înțelegători ai Bisericii...”, „Și acum” – a Născătoarei de Dumnezeu, după glasul de la „Slavă”, dintre cele mici: „Cea sfântă între femei, Născătoare de Dumnezeu...”.
Notă. „La stihovnă, primul mucenicesc și două stihiri pentru cei adormiți ale lui chir Ioan Damaschin” (Tipicul, cap. 13). Potrivit lui V. Rozanov, Tipicul slujbelor Bisericii Ortodoxe, p. 748–749, dacă se săvârșește slujba de sâmbătă a Octoihului pe glasul al 4-lea, al 5-lea sau al 6-lea, unde la stihovna Vecerniei sunt două mucenicești și una pentru cei adormiți, trebuie, urmând Tipicul, să se cânte un singur mucenicesc, primul, iar cea pentru cei adormiți să se repete de două ori[1].
Notă. La slujba de sâmbătă cu „Aliluia”, stihurile stihirilor de la stihovna Vecerniei sunt trecute la rând în Octoih pentru glasurile al 2-lea și al 8-lea. La slujba de sâmbătă pe glasurile 1 și al 3-lea până la al 7-lea, stihurile se iau de la stihirile stihovnei Utreniei din Octoih; vezi V. Rozanov, Tipicul slujbelor Bisericii Ortodoxe, p. 748.
După „Sfinte Dumnezeule” – troparul, glasul al 2-lea: „Apostoli, mucenici și proroci...”. „Slavă” – alt tropar, același glas: „Pomenește, Doamne, ca un bun...”, „Și acum” – al Născătoarei de Dumnezeu, același glas: „Maică sfântă...”.
La Utrenie în loc de „Dumnezeu este Domnul” – „Aliluia”[2], glasul al 2-lea, cu stihurile pentru cei adormiți: primul – „Fericiți sunt cei pe care i-ai ales și i-ai primit, Doamne”; al 2-lea – „Pomenirea lor din neam în neam”; al 3-lea – „Sufletele lor întru bunătăți se vor sălășlui”.
Troparul, glasul al 2-lea: „Apostoli, mucenici și proroci...”, de două ori. „Slavă” – alt tropar, același glas: „Pomenește, Doamne, ca un bun...”, „Și acum” – al Născătoarei de Dumnezeu, același glas: „Maică sfântă...”.
Catisma a 16-a. Ectenia mică obișnuită. Sedelnele Octoihului, glasul al 5-lea: „Minunile sfinților Tăi mucenici...”, vezi după prima catismă; „Doamne, paharul Patimilor Tale...”, vezi după a doua catismă; stih: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel”, și sedealna „Prin nevoința sfinților mucenici...”; stih: „Fericiți sunt cei pe care i-ai ales...” și sedealna „Odihnește, Mântuitorul nostru...”. „Slavă, și acum” – a Născătoarei de Dumnezeu din Octoih, vezi după a doua catismă: „Cel ce ai răsărit din Fecioară...”. Compară Tipicul, cap. 13.
Catisma a 17-a, „Cei fără prihană”, se cântă după Tipic pe glasul al 2-lea; această catismă se împarte în două părți sau stări[3]. Stihul cântat după versetele primei stări: „Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale”. La sfârșitul stării nu se cântă „Slavă, și acum”, ci se repetă de trei ori, cu stihul, ultimele versete: „Că de n-ar fi fost legea Ta...” și „În veac nu voi uita îndreptările Tale...”.
Apoi se rostește ectenia mică pentru cei adormiți: „Iară și iară...”; cântăreții: „Doamne, miluiește”, o dată. „Încă ne rugăm pentru odihna sufletelor adormiților robilor lui Dumnezeu, cutare...”; cântăreții: „Doamne, miluiește”, o dată. „Ca Domnul Dumnezeu să așeze sufletele lor...”; cântăreții: „Doamne, miluiește”, o dată. „Mila lui Dumnezeu...”; cântăreții: „Dă, Doamne”. „Domnului să ne rugăm”; cântăreții: „Doamne, miluiește”, de 40 de ori. Preotul citește în taină rugăciunea „Dumnezeul duhurilor și a tot trupul...”. Ecfonisul: „Că Tu ești Învierea...”. Cântăreții: „Amin”.
După aceasta începe cântarea stării a 2-a: „Al Tău sunt eu...”, cu stihul după versete: „Mântuitorule, mântuiește-mă”[4]; ultimele versete ale stării, „Viu va fi sufletul meu...” și „Rătăcit-am ca o oaie pierdută...”, se cântă de trei ori, cu stihul.
Apoi se cântă pe glasul al 5-lea troparele de după „Cei fără prihană”[5]: „Ceata sfinților...” și celelalte, cu stihul „Binecuvântat ești, Doamne...”. Se rostește ectenia mică pentru cei adormiți; vezi după prima stare. La sfârșitul ei, „Doamne, miluiește” de 40 de ori, iar preotul citește în taină rugăciunea „Dumnezeul duhurilor...”. După ecfonis se cântă sedealna, glasul al 5-lea: „Odihnește, Mântuitorul nostru...”. „Slavă, și acum” – a Născătoarei de Dumnezeu, același glas: „Cel ce ai răsărit din Fecioară...”. Psalmul 50.
Canoanele:
În biserica cu hramul Mântuitorului sau al Născătoarei de Dumnezeu – canonul hramului, cu irmosul pe 6, irmoasele de două ori, al mucenicilor pe 4 și primul al Octoihului, cel mucenicesc, pe 4.
Notă. Pentru cântarea canoanelor sâmbăta în biserica Învierii lui Hristos, vezi Octoihul, partea a 2-a, p. 660.
În biserica unui sfânt – canonul mucenicilor, cu irmosul pe 6, irmoasele de două ori, al hramului pe 4 și primul al Octoihului, cel mucenicesc, pe 4.
Cântările biblice: „Domnului să-I cântăm…”.
Catavasia după cântările a 3-a, a 6-a, a 8-a și a 9-a – irmoasele primului canon al Octoihului, cel mucenicesc.
După cântarea a 3-a – ectenia mică obișnuită; condacul și icosul mucenicilor, glasul al 4-lea; sedealna mucenicilor, glasul al 3-lea. „Slavă, și acum” – a Născătoarei de Dumnezeu din Minei, același glas.
După cântarea a 6-a – ectenia mică pentru cei adormiți[6]. Condacul, glasul al 8-lea: „Cu sfinții odihnește...” și icosul, același glas: „Tu singur ești fără de moarte...”.
La cântarea a 9-a cântăm „Ceea ce ești mai cinstită”.
După cântarea a 9-a se cântă „Cuvine-se cu adevărat”. Exapostilaria[7] Octoihului: „Cel ce stăpânești peste cei morți și peste cei vii...”. „Slavă, și acum” – a Născătoarei de Dumnezeu din Octoih: „Noi întru tine ne lăudăm...”[8].
Notă. Tipicul indică la slujba de sâmbătă cu Aliluia luminânda Octoihului. Ea se ia din anexa Octoihului „Luminândele zilelor din toată săptămâna”, după glasul de rând al Octoihului, în acest caz glasul al 5-lea. Luminânda se cântă de două ori, cu „Slavă, și acum” între repetări: prima dată se încheie cu „Pentru rugăciunile sfinților Tăi, Doamne, mântuiește-mă”, iar a doua cu „Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Doamne, mântuiește-mă”.
„Lăudați pe Domnul din ceruri…” și psalmii Laudelor.
La Laude: stihirile mucenice ale Octoihului, glasul al 5-lea, 4. «Slavă…» — a morților din Octoih, același glas: «Tu, Cel ce m-ai zidit, Doamne…»; «Și acum…» — a Născătoarei de Dumnezeu din Octoih, același glas: «O, ticăloase suflete!…».
Nu se citește „Ție slavă se cuvine…”, ci îndată citețul: „Slavă Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina”. Se citește doxologia de toate zilele.
La stihovnă, stihirile Octoihului, glasul al 5-lea, cu stihurile lor: „Fericiți sunt cei pe care i-ai ales...” și celelalte. „Slavă, și acum” – a Născătoarei de Dumnezeu din Octoih, același glas: „Cu legea păcatului...”.
După „Sfinte Dumnezeule” – troparul, glasul al 2-lea: „Apostoli, mucenici și proroci...”. „Slavă” – alt tropar, același glas: „Pomenește, Doamne, ca un bun...”, „Și acum” – al Născătoarei de Dumnezeu, același glas: „Maică sfântă...”.
La Ceasuri, troparele: „Apostoli, mucenici și proroci…”. „Slavă” — „Pomenește, Doamne, ca un bun…”. Condacul: „Cu sfinții odihnește…”.
La Liturghie, Fericirile Octoihului, pe 6.
După vohod – troparul, glasul al 2-lea: „Apostoli, mucenici și proroci...” și alt tropar, același glas: „Pomenește, Doamne, ca un bun...”. „Slavă” – condacul, glasul al 8-lea: „Cu sfinții odihnește...”, „Și acum” – al Născătoarei de Dumnezeu, același glas: „Pe tine zid și liman...”.
Prochimenul zilei de sâmbătă, glasul al 8-lea: „Veseliți-vă întru Domnul...”, și cel pentru cei adormiți, glasul al 6-lea: „Sufletele lor întru bunătăți...”.
Apostolul zilei și cel pentru cei adormiți: 1 Tesaloniceni, pericopa 270.
Aliluia zilei de sâmbătă: «Strigat-au drepții…»; stih: «Multe sunt necazurile drepților…»; și al celor adormiți: «Fericiți sunt cei pe care i-ai ales…».
Evanghelia zilei și cea pentru cei adormiți: Ioan, pericopa 16.
Chinonicul zilei de sâmbătă: «Bucurați-vă, drepților…», și al celor adormiți: «Fericiți sunt cei pe care i-ai ales…».
Notă. Când se săvârșește sâmbăta slujba cu „Aliluia”, potrivit capitolului al 13-lea din Tipic, la Liturghie nu se citesc Apostolul și Evanghelia sfântului și nu se cântă prochimenul, Aliluia și chinonicul sfântului.
1 În slujba de sâmbătă a Octoihului, pe glasurile 1, al 2-lea, al 3-lea și al 8-lea, la stihovna Vecerniei sunt o stihiră mucenicească și două pentru cei adormiți; pe glasul al 7-lea sunt două mucenicești și două pentru cei adormiți.
2 „Aliluia” se cântă de obicei de trei ori câte trei (compară: V. Rozanov. Tipicul slujbelor Bisericii Ortodoxe. P. 754–755).
3 Pentru rânduiala lucrărilor preotului și diaconului, vezi Sâmbăta lăsatului sec de carne.
4 După ecfonisul „Că Tu ești învierea…”, strana dreaptă începe să cânte a doua stare, „Al Tău sunt eu…”. Preotul cu diaconul, sau diaconul, face potrivit tradiției cădirea mică: împrejurul tetrapodului, iconostasul, stranele, poporul, icoanele împărătești ale iconostasului și tetrapodul din față, adică dinspre apus.
5 În timpul cântării troparelor de după „Cei fără prihană”, preotul și diaconul fac, după obicei, cădirea mare a întregii biserici.
6 După tradiție, în timpul catavasiei cântării a 6-a, preotul și diaconul ies la tetrapod prin ușile de miazănoapte și de miazăzi sau prin ușile împărătești. La tetrapod se rostește ectenia mică pentru cei adormiți, după obicei cu cădelnița. În timpul condacului „Cu sfinții odihnește...”, preotul împreună cu diaconul sau numai diaconul fac cădirea mică: în jurul tetrapodului, la iconostas și către cei de față. După condac și icos, preotul și diaconul se întorc în altar.
7 Compară: V. Rozanov, „Tipicul slujbelor Bisericii Ortodoxe”, pagina 764.
8 Întrucât slujba mucenicilor din Minei are luminândă, exapostilariile se pot cânta și astfel: luminânda mucenicilor; „Slavă” – exapostilaria Octoihului: „Cel ce stăpânești peste cei morți și peste cei vii...”, „Și acum” – a Născătoarei de Dumnezeu din Octoih: „Noi întru tine ne lăudăm...”.
Sursa: „Indicații Tipiconale”, ediția 2026. Rânduielile alternative sunt indicate în text și se aleg potrivit slujbei săvârșite.