smerenia

Dragă soră, cred că ai auzit vreo dată de smerenie. Smerenia  trebuie să fie simţită, blândeţea  – caldă, răbdarea – liniştită, iubirea – statornică.Smerenia este o virtute creștină ce se dobândește doar de cei ce se nevoiesc cu dreaptă socotință. Smerenia este de fapt o cunoaștere de sine, o cunoaștere a ceea ce înseamnă „Ziditor” și ceea ce înseamnă „zidire”. Omul care ajunge autentic la această cunoștință începe să se raporteze corect la Dumnezeu, la semenii săi și la sine însuși și va deveni un om smerit căci înțelege care este rostul său în această lume, care este călătoria lui, de unde vine și unde merge.Smerita cugetare este uitarea deplină a faptelor bune pe care le-am făcut, cunoștința pe care o are mintea despre slăbicunea ei, a se socoti creștinul sub toată creația dumnezeiască, a dezlega cel dintâi mânia în necazurile și supărările pe care le avem cu semenul nostru, cunoașterea harului și milei lui Dumnezeu, simțirea sufletului zdrobit și tăgăduirea voii proprii. Deci învață încetul cu încetul smerenia draga mea.

Prot Victor Mihalachi