Nemărginta-Ţi bunătate
O înţeleg atât de greu
O Dumnezeule al milei,
Când toate le judec prin “eu”.
Că tot ce vad prin ochi și minte
Mi-ai dăruit și-mi aparţine
Dar eu prin “eu” îmi doresc totul
Aici, acum și…fără Tine.
Vrăjit de frumuseţea lumii
De străluciri și bogăţie
M’am coborât prin trup în patimi
Uitâd complet de veșnicie
Și’am devenit tiran și lacom
Și ucigaș și numai “eu”
Mă fac prin forţă și prin moarte
(Și cum î-mi place) dumnezeu.
Și “eu”-l își dorește totul.
Că tot ce văd, vreau și poftesc
(Și chiar de nu vreu toată lumea,
Tot îmi doresc să stăpânesc).
Dar în adâncul conștiinţei
Mă arde Adevărul Tău
Și răutatea celor care
Sunt dumnezei în ei prin “eu”.
Si’admir adâncul și divinul
Cuvintelor ce mi le’ai spus
Și mă cutremur de’Adevarul
Și jerfa Ta Doamne Iisus.
C’un dumnezeu ce-i pentru sine
Pentru plăcere, pentru “eu”
Ce nu-și dă viaţa pentru ceilalţi
E monstru groazei, e cel rău.
Tu mi-ai dat viaţa pământească.
Tu ai venit la răstignire
Ca să-mi dai viul veșniciei
Din bunătate și iubire.
Mi’ai dăruit întreg pământul
Cu toată dragostea-Ţii divină
Înveșmântat în frumuseţea
Ţesută-n viaţa prin lumină.
Și-n el și’n mine câtă taină
Și mareţie ai ascuns
Ca prin smerita-mi osteneală
Să le adun cu drag, Iisus ?
Mi’ai dăruit vederea minţii
Și ochii care în lumină
Pătrund adânc (să vadă) viaţa
Și bunătatea Ta divină.
În orice fruct ai pus dulceaţă
Și peste tot doar frumuseţe
Doar armonie și lumină
Și adânc de milă și blândeţe.
M’ai mângâiat ca un părinte
(Deși pierdusem orice bine)
Și ai pogorât să-mi redai viaţa
Și să’nduri moarte pentru mine.
Și ai îndurat chin în piroane
Iisuse, să Te pot iubi
(Să vad cu ochii mei iubirea)
Că n’ai voit a stăpâni.
Că n-ai dat frumuseţea lumii
Iisuse să ne osândim
Ci’n libertate și fraţie
Să învăţăm ce să iubim.
Prin jertfa Ta desăvârșirea
E lesnicioasă prin iubire
Prin taina sfânta’a preoţiei
Și tainele mărturisirii.
Tu ești ibirea milostivă.
Tu ești și om și Dumnezeu
Tu ești în totul și în toate
Dar nu ești Dumnezeu prin “eu”.
Cu lacrimi care mi ard launtru
Citesc cuvintele iubirii
Din rugăciunea Ta Iisuse
Cea dinaintea rastignirii.
Și-mi văd și-mi simt nimicnicia.
Și ma cunosc cât sunt de rău
Și cât de mare și de sfânta
E dragostea Lui Dumnezeu.
Îngenunchez ars de durea
Că nu iubesc și mă iubești
Și pentu mine mergi, pe cruce
Iisuse să Te rastignești.
Nicolae Mirean
