Tînărul medic șezind la masă, stresat își încleșta pumnii. Tîmplile i se zbat și sistemul nervos dă de știre. Tare puțin timp a trecut de cînd a început practica medicală în calitate de ginecolog, și deja azi trebuea să întrerupă sarcina unei tinere, întrun cuvînt să ucidă fără milă și remușcare. Va fi primul avort în palmarezul său. Dar nu asta îl tulbura mai tare pe tînărul specialist ci esența avortului, gândul cum să facă el un omor ? Nici odată nu a iubit esența avortului, ba chia
r mai mult, ura această procedură, și acum a venit timpul ca el, singur, să facă asta cu cruzime. Nici înainte nu înțelegea cum bărbatul care iubește poate să împingă femeia la așa un mare și dezgustător păcat. Acuma el era acel, care va executa sentința primită de familia tînără. Omor, cu propriile sale mîini. Dîndu-și stăruința la studii tînărul specialist visa ca să acorde ajutor la nașterea unei sau a mai multor vieți, și nici prin gînd nu ea trecut faptul despre fața inversă a acestei profesii. Apropiindu-se de sala de operații tînărul medic sa oprit un pic, și a răsuflat din greu.
Mîinile rapid și metodic operau cu instrumentele de chiuretaj, pe tava de pe suport cădeau repede bucăți de masă organică însîngerate, printre ele mînuță, picioruș, umeraș, costițe, măruntaele….. Gîtul tînărului medic a fost strîns încercuit de un nevăzut inel, iar în gît s-a oprit un nod care făcea inima să se zbată de parcă era gata să părăsească pieptul, fruntea acoperită de picături mari de sudoare. Ultima pe tavă a căzut o bucățică din capul copilului omorît cu bestialitate. Pe bucățica însîngerată se vedeau deslușit ochiul, obrazul și deschisă de durere, speriată, gurița copilului avortat, care acum aluneca pe tava de lîngă masa de operație.
Numărul 1, a eșit, a pronunțat medicul abia deslușit colegului său anesteziolog. Peste cinci minute medicul era deja în biroul său, la fereastră privind trist și îngîndurat în depărtare. Nu vedea panorama ce se întindea în depărtare, ci bucățile însîngerate ale copilului avortat de el cu puțin timp în urmă.
Iartă-mă……- a șoptit bărbatul, și izbucnind în plîns iarăși necontenit pronunța: iartă-mă, iartă-mă.
Prot. Victor Mihalachi
