Întrebarea #10012004

Vă mulţumesc mult Părinte pentru răspuns la întrebare, mă voi ruga lui Dumnezeu să-mi dea puterea cuvântului şi îi voi învăţa după putere, datorită cărţii care deja am descărcat-o, să gândească martorii lui Iehova, pentru că ştiu şi înţeleg ce aveţi în vedere, când mi-aţi spus să-i învăţ să gândească sinestătator. Nu la temă, dar aş vrea mult să spun, că şi eu cum toţi oamenii sunt o mare păcătoasă, şi înca multe am de învaţat, dar vreau să zic celor ce se descurajează, care nu-şi pot găsi linişte în suflet, şi se ciocnesc cu multe greutăţi în viaţă, rugaţi-vă dragii mei bunului Dumnezeu, într-adevăr ne aude şi ne iubeşte, chiar ştiu după istorioara proprie, fiind adolescentă niciodată nu m-am întâlnit cu vreun băiat, dar cu tristeţe mă uitam la semenele mele care aveau deja pereche şi se primblau mândre cu prietenii săi, seara fugeam în casă şi în camera mea la fereastră mă rugam cu credinţă: Doamne, dă-mi un prieten, nu am nevoie de mulţi, unul să fie, dar bun, să întemeiez şi o familie cu el. Îmi părea că nu mă aude, continuăm să fiu singură 16 ani,17,18 ani, exact peste 10 zile după aniversarea de 18 ani, m-am întâlnit cu un băiat foarte bun, care mi-a devenit apoi soţ, avem şi un copilaş drăguţ, suntem o familie fericită, şi-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru aceasta. Cea mai mare mirare mi-a fost când soţul a recunoscut că avea seara, aceeaşi rugăminte lui Dumnezeu, îşi dorea o soţie bună. Iată aşa ne-a unit Dumnezeu, continuăm să-i mulţumim şi să ne rugăm, pentru binele familiei. Niciodată nu ne-a lăsat, cât de greu nu ne-ar fi, ne ajută mereu. Ne aude şi ne iubeşte Dumnezeu pe toţi.