Departe de credinta

10.07.2012 07:07

Întrebare

Tatăl meu a plecat la Domnul anul trecut. Durerea mea a fost cu atât mai mare pentru că el nu s-a îngrijit de suflet. Nu credea în Dumnezeu și adeseori se purta chiar violent când auzea de El. Nici mama nu a reușit să facă nimic pentru el. Ne lăsa să mergem la Biserică, dar el nu mergea decât la nunți, botezuri și înmormântări la Biserică. A murit nespovedit, neîmpărtășit pentru că moartea lui a venit pe neașteptate, a paralizat și nu a mai putut vorbi, așa că Preotul nu putea să audă un cuvânt de la el. Remușcările mele acum sunt foarte mari. Mă gândesc de ce nu am avut curajul să vorbesc cu el despre asta, dar va spun sincer că îmi era teamă. Eu îi fac acum parastasele, mă rog pentru el și sper din suflet că Dumnezeu va avea milă de el, dar pe de altă parte mă îngrozesc gândindu-mă că relația Lui cu Dumnezeu era „tensionata”. De altfel, în această viață, el a ajutat pe mulți oameni, având mereu funcții de conducere, subalternii lui au găsit mereu înțelegere la el, nu luă bani pentru a ajută pe cineva. Eu știu că Dumnezeu e Bun, dar e și Drept și mă gândesc mereu că se chinuie în iad pentru toate păcatele. Cum să fac să-mi găsesc liniștea? De asemenea, am prieteni, rude, care nesocotesc Credința și nu știu cu ce îi pot ajută. Le-am dăruit câte un îndrumar de spovedanie, o cărticică de rugăciuni, mir, dar atitudinea lor e aceeași de ani de zile, având impresia că mai au timp și pentru așa ceva. În afară de rugăciune pentru ei, pot să fac și altceva?

Răspuns

Re: Departe de credinta

Suflet întristat. Stai liniștit și nu te mai chinui. Ai nădejde în mila Domnului. Și Domnul le va rândui pe toate. La ce bun e chinul tău sufletesc? Crezi că va schimba cu ceva situația tatălui tău. Iar dacă vei ajunge să te mântuiești tu atunci și pe tatăl tău îl vei mântui. Rămâi în rugăciune pentru tata și roagă-L pe Dumnezeu să-l ierte pentru că nu a știut ce face în relația lui cu Domnul. Și dacă spuneți că a fost om bun atunci încă nu e nimic pierdut. Nu aveți cum să știți cât de mare e bunătatea lui Dumnezeu. Bine spuneți că Domnul e un Domn drept, dar mila și bunătatea lui e mai presus de toate. Oare nu mai mare va fi necazul nostru a celor care spunem că suntem credincioși și avem și păcate decât cei care sunt fără Dumnezeu dar faptele lor sunt și bune? Așa că încă odată vă îndemn: rămâneți în pace și nădăjduiți la mila Domnului. Nu pierdeți în zădar timpul căutându-l pe tata în iad sau în rai. Unde este el acolo să fie până atunci când veți reuși voi să vă mântuiți apoi veți fi voi cei care veți aduce o picătură de apă pe buzele lor. Amintiți-vă de cazul bogatului din iad. De era să aibă copii credincioși atunci la sigur lucrurile erau să stea altfel. Dar necazul lui a fost și mai mare pentru că mai avea pe lângă necredința lui și necredința copiilor rămași în lume. Meditați bine la acest lucru și aduceți liniște peste tatăl vostru cu credința voastră. Iar pentru cei din jur! Da, suflet întrista, poți să mai faci și altceva în afară de rugăciuni. Să lumineze Împărăția lui Dumnezeu în lăuntru tău și atunci se vor lumina și cei din jur. Cum se spune într-o vorbă veche: Dacă vrei să schimbi lumea, începe de la tine. Și eu sunt convins că odată ce eu sunt schimbat și luminez lumii cu trăirea mea și faptele mele atunci nu are cum să fie lumea în untineric. De va fi 1 la o mie să lumineze cu adevărata lumină se va lumina lumea și nu va fi în întuneric. Iar altfel putem spune că avem doar multă vorbărare despre Împărăție și lumea nu are cum să audă. Pentru că aceste cuvinte ale noastre sunt mute din cauza faptelor noastre, din cauza propriei noastre credințe, propriului nostru fel de a fi. Nu se vor lumina ei prin darurile voastre materiale: dăruiți-le propriul vostru trai ortodox.

Luminarea noastră să lumineze tuturor.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie

Rai, iad și judecată

Semnalează o problemă

Întrebarea #10012643