Întrebarea #10013160

E bine că am reușit să vă răspund înainte de a se încheia acest post pe stil vechi. Răspunsul vostru să fie: ceea ce este da să fie da iar ceea ce este nu să fie nu. Acesta e îndemnul Apostolului. Dar să nu mergeți voi cu lauda prin casele oamenilor. Să țineți cont de contextul dat și de împrejurările în care se cere aceste detalii. Ia cu masa e mai greu de îndrumat. Eu vă spun cum procedez eu, dar e doar un simplu exemplu a unui pacatos. Încerc cât mai puține mese să întâlnesc în cale în această perioadă. Iar dacă am întâlnit atunci încerc să mănânc din cele ce par a fi de post: spre exemplu o bucățică de pâine cu ceva legume, asta așa dacă le pot diferenția, motivând că sunt sătul și nu îmi este prea a mânca(aici desigur las puțin minciuna să își facă lucrarea, dar să ne amintim de ce spune apostolul: dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca păcătos?). Și de funcționează atunci e foarte perfect. Însă trebuie să fie mare și mare dorință de a posti și de a nu pofti acele bucate. Iar decât să stai să îți curgă nu numai lacrimi după acele mese atunci în zădar te mai sârguiești să postești. Aceasta a fost un mic exemplu din viața mea păcătoasă. Iar fiecare să procedeze după înțelepciunea proprie. Sigur veți găsi mai multe soluții. Desigur că cel mai bine ar fi ca în post să mai încetați cu ospețiile.

Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate.

mag. Vitalii Mereuțanu