Întrebarea #1001472

Mai înainte am tastat greşit, îmi cer scuse, căci mă gândeam să scriu să nu scriu... în ultimul timp mi s-au întâmplat foarte multe. Toată viaţa mea închisă într-o singură cameră, câteodată mititică, câteodată prea mare, câteodată sufocante pentru că aşa trebuia să fie, însă era comodă pentru că înlăuntrul ei era DUMNEZEU. Mă văd în faţa unor necazuri personale dar nu mă întreb cum am să ies. Sufar că vreau să le fac pe toate şi nu-mi stă cu putinţă acum. Mi-am format inima pentru virtuţile creştineşti, m-am împăcat cu lipsurile, cu rău făcătorii, cu înfrânările pentru că fiul MĂICII LUI DUMNEZEU CELEI PREA IUBITE, SĂ MĂ AJUTE, SĂ MĂ APERE ÎN NEVOI ŞI NECAZURI, ŞI NU MĂ TEM. Poate că-mi iau plata pentru ceva ce nu am avut grijă îndeajuns, dar mereu îmi spun: DOAMNE, ACCEPT ORICE CE-MI TRIMIţI TU, FIE NECAZ SAU BUCURIE. Am ţinut să vă salut pe toţi, sărut mâna, PĂRINTE IULIAN (V-AM LĂSAT UN MESAJ MAI ÎN PRIVAT, PE E-MAIL DUMNEAVOASTĂ AŞ VREA SĂ-L CITIŢI) DOAMNE AJUTĂ ŞI FIE DUMNEZEU CU NOI CU TOŢI. PACE.